Un om credincios este un om bun/Art. Kolanyos Robert-Revista școlii Numărul 5

 Elevii școlii

Un om credincios este un om bun

Discutând despre cele sfinte, un om mai nedus la biserică îi spuse unui călugăr:
-Părinte, eu cred în Dumnezeu însă nu prea merg la biserică, la slujbe şi nici la Spovedanie şi Împărtăşanie n-am mai fost de mult.
-Vedeţi, unii nu cred în Dumnezeu şi nici să meargă la slujbele bisericii. Biserica îşi dă viaţa, îngerii sunt mereu lângă noi la bine şi la greu, ei te învaţă ce este bine ,,să te rogi,,.
Un om credincios este un om bun. El trebuie să respecte unele reguli de încredere şi respect:
- Încrederea se manifestă faţă de ceilalţi;
- Încrederea înfloreşte în inimile celor mari;
- Încrederea de sine trebuie susţinută printr-o bună cunoaştere;
- Încrederea în ceilalţi trebuie susţinută de faptele acestora;
- Respectul faţă de persoanele mai în vârstă este obligatoriu, el exprimă gradul de educaţie, dar şi acceptarea unei experiențe de viaţă;
- Respectându-i pe alţii, te respecţi pe tine însuţi.
De la părinţii mei şi de la şcoală, de la orele de religie ştiu câteva lucruri despre Săptămâna Patimilor, care este o sărbătoare mare, ne aducem aminte de Domnul Iisus Hristos când a fost răstignit pe cruce. Oamenii sărbătoresc aceste zile pentru credinţa în Dumnezeu. Anul acesta Paştele a fost pe 4 aprilie şi în toate bisericile s-a auzit” Hristos a Înviat ”, eu am fost şi la spovedanie şi la slujba de Înviere. Mă bucură mult aceste momente în care oamenii sunt mai buni, darnici şi poate mai aproape de credinţă. Dacă în alte zile ale anului nu toți oamenii merg la biserică, de sărbători aceasta este plină. În inima Băraganului, pe malul stâng al râului Ialomiţa se află mânăstirea
Sfinţii-Voievozi, ctitorie a lui Matei Basarab (1632-1654). Mânăstirea a constituit pentru multă vreme singurul focar de cultură şi credinţă pentru populaţia din acea zonă. Pe vremuri, sfântul lăcaş a avut o frumoasă şi bogată bibliotecă, însumând un număr mare de cărţi de o valoare deosebită. În plus este atestată o şcoală în sec. XV, care funcţiona pe lângă acesastă mânăstire, iar în 28 ianuarie 1836, într-un raport al subcârmuitorului plăţii Ialomiţa se arată că bibiolteca mânăstirii cuprindea cărţi de mare valoare în limba română , 212 volume în greacă, 65 în franceză şi 9 în germană. Tradiţia menţionează faptul că în 1636, la această mânăstire slujba a fost oficiată de patriarhul ecumenic, înconjurat de 500 de preoţi, de faţă fiind însuși Voievodul Matei Basarab; unii istorici se îndoiesc însă de veridicitatea acestei informaţii pentru că lipsesc documente sigure. În revistele viitoare vă voi povesti şi despre alte mânăstiri din ţara noastră. Paştele a fost o sărbătoare a bucuriei şi a luminii, păcat că nu am avut decât o săptămână de vacanţă .

Kalanyos Robert, clasa a VII-a Vâlcele