La semaine de la Francophonie/Art. prof. Camelia Bălțătescu-Revista școlii Numărul 5

Noutăți din școală                                                                                                            

Araci - 2010

LA SEMAINE DE LA FRANCOPHONIE


Motto: "Égalité, Complémentarité, Solidarité"




Perioada: 15 - 19.03.2010

Organizator: Camelia Bălţătescu


Evenimentul: Le 20 mars - La francophonie : langue, pays, culture, musique, littérature


Obiectivele : Cunoaşterea / Recunoaşterea conceptului;

Promovarea limbii franceze, a diversităţii culturale şi lingvistice;

Identificarea ţărilor francofone în relaţie cu statutul limbii franceze;

Observarea repartizării ţărilor francofone pe mapamond;

Extinderea universului de cunoaştere a culturii şi civilizaţiei franceze.

Locul desfăşurării : Cabinetul de limbi moderne

Laboratorul de informatică

Participanţi : elevi – clasa a VII-a

Suporturi : Hărţi ale Franţei şi ale spaţiului francofon ;

http://fr.wikipedia.org/wiki/France

http://www.youtube.com/watch?v=c1vuo1TgqkY&feature=related

Prezentare Power Point;

Imagini în format electonic şi fotografii;

Internet; Muzica – YouTube, CD-uri;

Cărţi pentru copii, în limba franceză ;

Fişe, planşe.

Conţinutul activităţilor : Symboles de la France, definirea termenilor francophon / Francophon, originea noţiunii, istorie, Les Sommets francophones, statele membre, structuri, parteneri, sediu, statutul juridic al limbii franceze, manifestări culturale.


Définitions de la francophonie :

Communauté de langue des pays francophones, ensembles des pays francophones.

(Petit Larousse illustré)

Ensemble des pays ou régions ou l’on parle français. (Pluridictionnaire Larousse, 1974)

Ensemble constitué par les populations francophones (France, Belgique, Canada –

Québec, Nouveau-Brunswick, Ontario – Louisiane, Suisse, Afrique, Madagascar, Antilles, Proche-Orient). (Le Petit Robert, 1993)

Ensemble politico-culturel des peuples qui parle français.

(Dictionnaire de notre temps, Hachette, 1992)

Collectivité constituée par les peuples parlant français.

(Larousse de la langue française, Lexis, 1977)

.

Prof. Camelia Bălţătescu

Creangă studiat cu ajutorul abecedarului dar și a calculatorului/Art. înv. Popovici Ottilia-Revista școlii Numărul 5

Creangă studiat din abecedar dar şi cu ajutorul calculatorului


În călătoria noastră prin literatura pentru copii nu puteam să-l omitem pe cel care şi-a dedicat o mare parte a operei sale copiilor, şi anume Ion Creangă.
De la celebrul său abecedar care a reprezentat un pas spre reforma educaţiei, în care Ion Creangă spunea că se află “ cheia şi lacătul luminii şi înțelegerii, a instrucţiei primare, temelia pe care se realizează întregul învăţământ”, până la Soacra cu trei nurori, Punguţa cu doi bani, Amintiri din copilărie sau Harap-Alb, Creangă ne-a fascinat cu creativitatea şi naturaleţea cu care el aşternea întâmplările pe hârtie. Să nu ne înşelăm, spunea criticul Manolescu, “Poveştile lui Creangă sunt bucăţi din viaţa poporului moldovenesc”. Creangă este atât de realist, încât unele din poveştile lui sunt aproape lipsite de miraculos, iar altele au numai acea specie de miraculos care îngăduie povestitorului să înzestreze eroii săi cu însuşiri sufleteşti şi trupeşti peste măsura omenească. ”Numai intelectualii adevăraţi, spunea acelaşi critic, l-au priceput cum trebuie pe Creangă.”
Astfel nu puteam să nu-l amintim pe Creangă şi minunatele sale poveşti, să nu citim câteva elemente ce ţin de viaţa şi activitatea sa. Totuşi, având în vedere diferenţele dintre elevii clasei am încercat să abordăm această temă vastă la nivelul fiecărui elev printr-o abordare diferenţiată şi uneori personalizată. Aşadar o grupă a avut de pregătit “Fata babei şi fata moşneagului” iar grupa cu un nivel mai scăzut de pregătire “Punguţa cu doi bani”. Ceea ce a făcut ca aceasta lecţie să fie puţin mai specială pentru elevii mei a fost faptul că am introdus munca cu calculatorul fără însă, să abuzăm de acesta. S-a realizat harta povestirii, metodă prin care fiecare elev a primit o sarcină individualizată. Unii au căutat părţile de vorbire învăţate, au aşezat propoziţiile în ordinea cronologică, au căutat alte povești scrise de Ion Creangă sau au notat elementele cunoscute din textele studiate (autor, titlu, personaje, trăsături etc.) Feed-back-ul s-a realizat printr-un test grilă. Elevii au avut pregătit materialul în format electronic şi astfel au folosit şi calculatorul . Scopul acestei activităţi a fost acela de a determina elevii să citească cu interes un text literar, de a utiliza informaţiile primite şi mai ales de a se bucura de produsele muncii lor. Am urmărit dezvoltarea, atât la elevi cât şi la cadrele didactice, a abilităţilor de utilizare a calculatorului, prin participarea acestora la activităţi extracurriculare bazate pe mijloace de TIC şi oferirea de oportunităţi, elevilor, pentru petrecerea timpului liber. Climatul clasei, voioşia şi bucuria de pe feţele elevilor a fost cel mai bun feed-back : elevii s-au simţit bine învăţând, rezolvarea sarcinilor oferindu-le satisfacţii.

Activitate realizată de: Babos Margit şi Popovici Ottilia

Săptămâna lecturii în Școala ”Romulus Cioflec”/ Art. prof. Carmen Pănuță-Revista școlii Numărul 5

Săptămâna lecturii în școala noastră/Ziua Internațională a Cărții pentru copii și Tineret- 2 aprilie


Data de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, 2 aprilie marchează încă din 1967, Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret; iar 23 aprilie se sărbătorește - Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. Astfel încât, luna aceasta a fost dedicată cărții, lecturii, autorilor prin programul și activitățile pe care le prezentăm în continuare.

Programul s-a desfășurat în perioada 12-23 aprilie, la orele de limba română sau la prezentări în care au fost implicate mai multe clase. Catedra de limba română a coordonat acest eveniment, alături de alți profesori: Andrei Ionela, Popovici Ottilia, Deregus Ildiko, colaborare ce s-a întins de-a lungul anului școlar prin proiectul ”Literatură și film”. Acesta, a anticipat Săptămâna lecturii, având același scop final: atragerea către lectură, prezentarea de modele, comparația, alt mod de a afla informații. Cu ocazia acestor Zile ale cărții, am adăugat un nou modul în Literatură și film, avându-l ca protagonist pe cine altul decât pe Andersen și minunatele sale povești, traduse în peste 150 de limbi și ecranizate sub diverse forme în permanență.
Au participat elevii claselor a V-a A, a V-a B, a VI-a A, a VI-a B, a VII-a A, a VIII-a A, a III-a A, I-IV SM, V-VII SM.

PROGRAM ACTIVITĂȚI

Tipul activităților

• Modalități de atragere a elevilor spre lectură- exemple de bună practică, activități metodice în rândul elevilor, chestionare de lectură, grile de evaluare.

1)Proiect Literatură și film, inițiat în școală în luna decembrie- reprezintă în sine o invitație la lectură și posibilitatea de a compara viziunea proprie în urma lecturii cu cea a regizorului, în urma vizionării filmului. Proiectul cuprinde:
-Amintiri din copilărie/D-l. Goe...-textele lui Ion Creangă și I.L. Caragiale vs. filmul Elisabetei Bostan(1964) și fragmente dintr-o piesa de teatru după textul lui Caragiale realizată într-o școală;
-Colind de Crăciun- Charles Dickens vs. adaptarea studiourilor Disney a acestui text;
-Bubico-I. L. Caragiale vs. sceneta lui Grigore Vasiliu Birlic.
-Soldatul de plumb- H. C. Andersen vs. animația produsă de Egmont Imagination. Citirea poveștii, prezentarea chestionarelor și a fișelor de lectură, vizionarea filmului animat.

2)Asemănarea culturală între popoare diferite prin intermediul textelor (folclorice): Prâslea-cel-Voinic și merle de aur/ Merele tinereții și apa vie-basm rusesc.

3)Prezentare Powerpoint cu diverse ipostaze ale cărții, conținând citate despre lectură aparținând unor personalități.
4)Prezentare Hans Christian Andersen- și cele mai cunoscute povești ale sale, însoțite de imagini: Fetița cu chibrituri, Crăiasa Zăpezii, Prințesa și bobul de mazăre, Rățușca cea urâtă etc.

5)Prezentarea de către profesorii participanți a cărții preferate din copilărie, adolescență etc.
Minunata călătorie a lui Nils Holgerson prin Suedia-Selma Lagerlof- prof. Pănuță
Pași către lectură-prof. Bălțătescu
-prezentare a cărții și a autorului, imagini ilustrative, modul în care a fost influențat, aspecte ale lecturii, relectura, lectura din ipostaza copilului și a adultului, de ce citim?

6)Chestionare/fișe de evaluare a lecturii, diplome.

Prezentare H.C. Andersen

Literatură și film- Soldatul de plumb

Prof. Carmen Pănuță

Şcoala cu clasele I-VIII Romulus Cioflec

Araci

Limba şi literatura română

Paşi către lectură




Opinii: Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Mircea Eliade
Lectura este o formă a fericirii paralele. Fernanado Savater


Lectura este o metodă didactică, de comunicare scrisă, care facilitează şi recomandă autoinstruirea, prin dobândirea unor tehnici intelectuale specifice. Aceste tehnici au rolul de a valorifica procedeul muncii cu cartea / manualul sau a altor suporturi scrise destinate învăţării.
Metoda lecturii îndeplineşte simultan şi succesiv funcţii multiple de informare şi documentare, de instruire, culturalizare şi educare constantă a persoanei, de informare, de stimulare a instruirii şi autoinstruirii: lectura se autorecomandă, în toate situaţiile, drept scop esenţial al activităţii şcolare.
Scopurile ei sunt, printre altele, cultivarea aptitudinilor si atitudinilor cognitive deschise; identificarea unor noi probleme şi a situaţiilor problemă; stimularea şi amplificarea / sporirea gustului pentru citit.
Lectura are sarcina dificilă de a concura sursele paralele de informare. Informaţiile pot fi obţinute fără efort prin Internet. Televiziunea este alternativa părinţilor preocupaţi de serviciu şi aspectele existenţiale. Dascălului îi rămâne/revine plăcuta responsabilitate de a activa resursele, delicate ale copilului, în aventura cititului.

Iniţierea copilului în arta lecturii are loc la prima răsfoire a unei cărţi.
Dăruindu-i o carte, chiar de colorat, îi facem şi prima recomandare către „lectură”. Acesta ar fi primul pas.
Lectura în familie: implicarea fraţilor, părinţilor…Încă un pas.
Elevul zilelor noastre este de părere că a citi este pierdere de timp. O copertă seducătoare / un titlu atrăgător / tema unui joc electronic pot atrage atenţia asupra lor. Un pas mic…
Explorarea librăriilor, bibliotecilor…. cea a şcolii. Un pas, desigur!
Vizionarea unui film poate genera curiozitatea de a citi „sursa” ecranizării. Alt pas.
Spiritul cărţii . Programe de lectură săptămânale. Tot un pas.
Ascultarea unor fragmente în format audio, în lectura autorului. Continuarea prin citirea integrală lucrării . Pas dublu. Etc.
Paşi finali: Recomandare indirectă, argumentare explicită, descrierea atractivă, atitudine persuasivă, tonul agreabil, caracterul neobligatoriu .
Concluzie: Este permis orice Pas care atenuează sau chiar anulează comportamentul antilectură - evident în societatea românească - şi care va conduce la crearea unui nou curent favorabil cititului.




Prof. Camelia Bălţătescu

Araci, Vâlcele, Hetea, Ariușd


Aşezări dacice din judeţul Covasna



Încă din neolitic, datorită vieţii sedentare, a cultivării pamântului şi realizării de rezerve de hrană, oamenii au simţit nevoia de apărare. Tot în această perioadă au aparut şi primele conflicte, astfel că locuitorii unor aşezări au fost nevoiţi să-şi construiască în jurul aşezării, şanţuri, valuri de pământ şi palisade. Pe parcursul mileniilor, acestea s-au perfecţonat ajungându-se în epoca bronzului şi prima epocă a fierului la adevărate cetăţi, cu rol strategico-militar, poziționate pe forme de relief înalte pentru o bună vizibilitate asupra teritoriului pe care-l supravegheau.

Construcţiile defensive din prima vârstă a fierului s-au realizat de multe ori pe vechile fortificaţii din epocile anterioare însă, elementele acestora sunt mult mai bine puse în valoare, aduse o serie de noutăţi( valul conţine uneori piatră).

Fortificaţiile dacice construite dupa secolul II î.Hr, folosesc elementele tradiţionale (val, palisadă, şanţ) dar şi altele noi, zidul. Între acestea şi cele din prima vârstă a fierului există pe lângă asemănări şi o serie de diferenţe: mărime, elemente de fortificare noi, funcţionalitate. Astfel, în comparaţie cu fortificaţiile hallstattiene, cetăţile şi fortificaţiile dacilor sunt mult mai mici, având rol diferit din punct de vedere strategic. În timp ce interesele strategice ale primei vârste e fierului se limitau la teritorii restrânse, de ordin tribal, în epoca dacică, după unificarea politică şi formarea statului, se va impune o strategie de ansamblu, subordonată intereselor politice şi de apărare a statului. Trebuiau apărate atât zonele importante din punct de vedere politic, religios, economic, cât şi pasurile şi trecătorile ce făceau legătura teritoriilor situate de-o parte şi de alta a Carpaţilor. Datorită acestor lucruri în Dacia a fost creat un sistem defensiv unic în Europa acelei perioade.

În lucrarea de faţa voi încerca să fac o prezentare a aşezărilor fortificate din judeţul Covasna, luând în considerare clasificarea acestora realizată de I.Glodariu precum şi integrarea acestora în sistemul defensiv al statului dac. O parte a aşezărilor şi cetăţilor luate în discuţie sunt doar presupuse, identificarea lor facându-se doar în urma cercetărilor de suprafaţă (Comolău, Olteni). În altele s-au realizat doar câteva sondaje pe platou, fara să se cerceteze şi elementele de fortificaţie (Bixad, Boroşneul Mic, Olteni, Valea Crişului). Unele aşezări au fost cercetate parţial, inclusiv elementele de fortificaţie (Biborţeni, Cernat, Valea Seacă). În următoarele pagini ne vom referi la principalele așezări fortificate şi cetăţi dacice din judeţul Covasna, având în vedere diferite aspecte precum amplasarea lor, funcționalitate, materiale folosite la înălţarea zidului, rol strategic şi cronologie.


Prof. Moldovan George

Perioada realizării lui Romulus Cioflec/Art. înv. Kerekes Rozalia-Revista școlii Numărul 5

Perioada realizării lui Romulus Cioflec
-ca om, profesor și scriitor


Romulus Cioflec, figură blajină, de om așezat și serios, ochii negri, prietenoși sub sprâncenele haiducești și fruntea lată și maxilarele puternice, trădând stăruință; vocea moale și îmbietoare a omului care trăiește în natură.
El pleacă de acasă, de la Olt, de la dealurile și brazii afundați în albastru de dincolo de zare, dar până acum nu putea găsi ce căuta. Se ivește un post de profesor de limba română la Timișoara, post care trebuia ocupat prin concurs. Vine la Timișoara în 1923 și ocupă postul de profesor de limba română la Liceul Comercial, post ce-l va deține timp de trei ani. În 1926, se mută, tot ca profesor de limba română la Liceul german de stat, unde va funcționa timp de zece ani, adică până în 1936. Aceasta este perioada realizării sale ca om, ca profesor și scriitor. Aici găsește toate condițiile pentru a lucra! Aici începe seria de călătoriilor, având rezultat cărțile: Cutreierând Spania, Impresii de călătorie și Sub soarele Polar. Impresii și peripeții din voiajul unor salvați de la naufragiu de spărgătorul Krasin. Scriitorul a fost un neobosit călător. Muncea mult și făcea economii pentru a putea călători. A văzut toată Europa, a fost la Polul Nord și și în Egipt(Există chiar o fotografie a scriitorului lângă piramidele egiptene).
Singurele cărți care nu au subiect țărănesc sunt cele de călătorie, care, așa cum scrie generosul Perpessicius, au marcat ”în atlasul literaturii noastre peregrinante, care a cunoscut și pe Dinicu Golescu și pe Ioan Codru-Drăgușeanu, un scriitor cu notele lui distinctive”
La Timișoara divorțează de Antonia și în 1927 face cunoștință cu Ana Țîntăreanu, elevă atunci la Timișoara. Cei doi arăceni se întâlnesc și se cunosc departe de satul lor natal. Diferența de vârstă
nu-i împiedică să se căsătorească. Din această căsătorie rezultă două fete foarte reușite, devenind amândouă profesoare, una de matematică, celalată de limba română- au părăsit însă cariera didactică. Una dintre fete devine matematician la Institutul de cercetare din București iar cealaltă cercetător principal la Academia lingvistică (azi pensionare). Soția îi va fi tovarășă adevărată pe tot parcursul vieții, până la sfârșit.
La Timișoara are ocazia să-l cunoască pe Franyo Zoltan, scriitorul de mai târziu, de care-l va lega o strânsă prietenie.
În perioada cât este profesor la Timișoara vine des acasă, se interesează de tot ce se petrece în acest sat ardelenesc și impresiile, amintirile sale din copilărie, din tinerețe și din anii maturității sunt păstrate și valorificate în nuvelele și romanele sale.

Prof. Kerekes Rozalia

În așteptarea iepurașului/ Art. înv. Deszo Hajnal -Revista școlii Numărul 5

Proiecte didactice

ÎN AŞTEPTAREA IEPURAŞULUI
Grupa mică-mijlocie



CAPTAREA ATENȚIEI
Iepurașul Urechiuș, /Astă noapte pe furiș,
În grupa noastră a intrat /Și-o surpriză ne-a lăsat.
Acum ne ridicăm /Și pornim s-o căutăm,
Iar cel care-o va găsi, /Aplauze va primi.
(După ce găsesc pachetul, se întorc la scăunele. Deschid cutia, scot felicitarea și o citesc.)

Dragi copii,

Sărbătorile de Paște se apropie și știu că și voi le așteptați cu nerăbdare, pentru că vine vacanța și pentru că...
Dar asta vreau să aflu de la voi, așa că voi trece mai târziu să văd cum vă pregătiți să întâmpinați Paștele.
Ca să nu mă rătăcesc, vă rog să-mi arătați drumul. V-am trimis și câteva materiale și câteva ouă. Sper să fiți harnici și să vă placă ceea ce veți face astăzi.
Pe curând,
Iepurașul Urechiuș.

ALA
1. Coșuleț cu iarbă verde- activitate practică
2.Ajută-l pe Urechiuș să găseasca drumul spre grădiniță- labirint

Scot fișele cu labirintul, le analizăm și stabilim sarcinile, apoi scot pungile cu bucățile de puzzle amestecate:
-Cred că pe drum iepurașul s-a împiedicat și s-au amestecat bucățile din tablouri. Numai unul a rămas întreg. Ca să le refacem, va trebui să găsim locul fiecărei bucăți.
Deoarece avem 2 sarcini de rezolvat, propun să ne împărțim în 2 grupe. Alegem din bol câte o bulină (roșie sau galbenă) și ne îndreptăm spre centrele cu buline asemănătoare.
-Ce culoare are bulina ta?
Rezolvă sarcinile apoi schimbă bulina și centrul.

ADE
Încurcătura găinușei – activitate integrată(DEC) pictură+ (DLC) repovestire

Oare ce am auzit? /Iepurașul a sosit?
Deschid ușa și găsesc găina cu ouăle. Ne spune că aici se va întâlni cu Urechiuș.
Găinușa cea moțață /Este foarte supărată.
Zece ouă a ouat, /Numai unu-i colorat.
Și le-ar vrea pe toate zece /Iepurașul când va trece
Și o să le pună-n coș, /Să exclame bucuros:
”-10 ouă colorate, /Draga mea, sunt minunate!”
Vreți și noi s-o ajutăm, /Cu ea să ne bucurăm?
Copiii pictează ouăle.
Găina laudă copiii, apoi punem ouăle în coș și ea spune:
Stau acum și mă gândesc /Dacă nu cumva greșesc.
Să dau ouăle acuș /Să le ducă Urechiuș?
Oare baba m-ar ierta, /Dacă i-aș da câteva?
Voi ce credeți, dragi copii, /Înapoi mă va primi?
Știți, desigur ce-am pățit /Și cum baba m-a gonit!
Am poze, vedeți și voi, /M-a bătut c-un măturoi!
După ilustrații, copiii repovestesc fragmente din povestea “Punguța cu doi bani”...

EVALUAREA LUCRĂRILOR
Se-aud bătăi în ușă. Aduc iepurele de după ușă și punga cu ouă de ciocolată.
Copiii îl primesc cântând:
Tranziție: ”Eu sunt iepurașul Țup”
Iepurașul Urechiuș:”Mi-a trecut demult furia, /Acum simt doar bucuria
Când văd grupa de pitici /Care mă așteaptă-aici
Și descopăr ce-au lucrat /Și câte-au mai învățat.
Verifică labirinturile, îi laudă și le spune că doar cu ajutorul lor a gasit drumul spre grădiniță, admiră ouăle pictate, coșulețele lucrate, apoi împarte ouăle de ciocolată.




ȘTIAŢI CĂ...

Primele coșulete de Paște au fost confecționate în așa fel încât să semene cu cuiburile păsărilor?
Obiceiul de a oferi ouă de Paște își are originea în Egiptul Antic, în Persia, la vechii greci și romani, pentru care oul era simbolul vieții?
Pentru locuitorii vechiului Egipt, oul a fost un simbol sacru al renașterii omenirii după potop?
Pentru evrei, oul marca timpul părăsirii Egiptului?
Oul a fost mereu simbolul renașterii lui Hristos?
Câteva biserici încă pastrează vechea tradiție a ornamentelor din brad - simbol al vieții eterne - combinat cu panglici roșii sau albe, sau împletite în coronițe, însa în multe locuri se preferă ornamentele de flori primăvăratice în culori verzi, galbene și albe?
Tradiția cerea ca în ziua de Paște cei care mergeau la biserică să poarte cel puțin o haină nouă pentru a le aduce noroc?
În evul mediu se obișnuia să se arunce cu ouă în biserici? Conform tradiției, preotul arunca un ou fiert unuia dintre băieții din corul bisericii. Oul a fost apoi aruncat mai departe de la un băiat la altul și cel care prindea oul exact în momentul în care ceasul bătea de ora 12 era considerat câștigător și oul rămânea în proprietatea lui.
Cum iarna este încântător peisajul acoperit cu zăpadă, bradul împodobit din mijlocul casei, la fel ne încântă și primele miresme primăvăratice? La fel au simțit oamenii din vremuri străvechi. Primăvara înseamnă renașterea naturii. Nu este doar o simplă întâmplare faptul că în vremuri păgâne, începutul de an se sărbătorea odată cu venirea primăverii.
Sărbătoarea Paștelui este deci și sărbătoarea primăverii.



Înv. Deszo Hajnal

Marketing-ul educațional/ Art. înv. Deszo Hajnal-Revista școlii Numărul 5

Marketing-ul educaţional


În cei 11 de ani de activitate la catedră, nu rareori am constatat că marketingul este foarte necesar şi în domeniul educaţional.
În timp s-au înregistrat schimbări mari în ceea ce priveşte atitudinea părinţilor faţă de grădiniţă. Dânşii doresc pentru copiii lor ce este mai bun. Nu mai sunt mulţumiţi ca micuţii să urmeze o grădiniţă care nu oferă nimic în plus faţă de curriculum. De aceea în ultimii ani a fost necesară o descentralizare, acordarea unei libertăţi grădiniţelor, includerea unor noi discipline de învăţământ sub forma celor opţionale. Este oare suficient ? Se pare că nu.
În grădiniţa în care îmi desfăşor activitatea avem probleme cu frecvenţa copiilor. Nu este suficient să fim la catedră, ci să înţelegem că oferim nişte servicii pentru cei interesaţi - copii şi părinţi, iar acestea trebuie să fie impecabile. Să avem grijă atât cum ne comportăm la şcoală cu elevii, dar şi cum abordăm problemele în faţa părinţilor. Trăim vremuri în care toţi avem probleme mai mici sau mai mari, dar noi, în calitate de profesori, trebuie să fim nişte actori desăvârşiţi pentru că de multe ori, chiar dacă nu ne arată, cei mici ne simt atunci când suntem superficiali şi ne "taxează". Şi iată că discutăm acum despre comportamentul consumatorului. Nu odată părinţii şi-au mutat copilul de la grădiniţă din cauza atitudinii unui cadru didactic sau din cauza unor conflicte pe care educatorii nu le-au putut atenua. Tot despre comportamentul consumatorului discutăm şi atunci când părinţii îşi duc copilul la o grădiniţă din oraş doar din snobism ( "pentru că acolo şi l-a dus şi şeful meu"). Mă întreb însă adesea de ce trebuie ca micuţii să suporte astfel de experienţe doar din dorinţa celor mari.
Buna pregătire a cadrelor dintr-o grădiniţă ţine tot de domeniul marketing-ului, dar să nu uităm că nu este suficient să ai educatori de rang înalt. Foarte importante sunt şi rezultatele obţinute de aceştia prin prezentarea la diferite concursuri şi obţinerea unor locuri fruntaşe, dar şi prin participarea la poiecte ce aduc sponsorizări grădiniţei. Mai avem de lucrat la mentalitatea cadrelor didactice pentru a conştientiza că fără reclamă nu vor veni singuri "clienţii "doar pentru că noi sutem buni. E adevărat că o grădiniţă din mediul rural nu-şi poate permite să facă o cercetare de piaţă, dar de ce nu am încerca noi, membrii organizaţiei, să aflăm ce doresc părinţii din zona noastră şi să încercă, pe cât posibil să satisfacem cererea.
Nu este suficient să organizăm Ziua Porţilor Deschise. Să nu uităm că cea mai utilă reclamă este cea directă. Nimic nu poate convinge mai mult un părinte decât părerea unuia care a avut copilul la grădiniţa respectivă şi povesteşte cât de mulţiumit a fost de activitatea desfăşurată de copil acolo.


Înv. Deszo Hajnal

Frumusețea sufletului răstignit/ Art. înv. Călușer Rodica-Revista școlii Numărul 5

FRUMUSEȚEA SUFLETULUI RĂSTIGNIT, văzut prin prisma CREATORULUI

E noapte, și totuși vreau să-mi notez ultimele trăiri, emoții, convingeri.
În suflet am o mare pace...pentru c-am simțit din nou, cum Duhul Domnului mă învăluie în întregime, cum mă-npresoară din cap până-n picioare și mă scufund în acea fericire totală, pe care, singurul capabil s-o ofere este Dumnezeu...Creatorul...Dragostea.
El este Dragostea, ne spune Evanghelia după Ioan. Și, dacă umblăm în lumină, ne va călăuzi, până când vom descoperi și persoana pământeană , care merită să fie îndrăgită...sau, pur și simplu, devine iubită tot din cauza intervenției Atotputernicului.
Dumnezeu e mare. El nu poate fi constrâns în vreun fel anume, cel mult, în mintea umană.
Și-atunci, în momentele de har maxim (tot de El permise) realizezi că, de fapt, limitându-te la propria-ți gândire, n-ai făcut altceva decât să oprești avalanșa de binecuvântări pregătite de El, pentru tine(mine), personal.
O...minte inamică și neștiutoare! Ce poți tu să planifici, de ce încerci să limitezi (chinuindu-te păgânește!) puterea creatoare a Celui care, prin măreția sa, întrece orice cunoștință?
E imposibil să vorbești despre Creație și creativitate (tema lucrării mele pentru grad), fără să prezinți (în scris, oral sau obiectiv) fărâme din imensitatea Creatorului...și cea mai frumoasă creație a sa: Omul. Mai exact, sufletul acestuia, ”obținut” prin contopirea trupului cu Duhul! Sufletul omului, este atât de misterios, încât...studiindu-l și afirmând naiv că-l cunoaștem..distrugem esențialul acestuia.
Singurul care-l știe ...pe de rost...este Dumnezeu..pentru că el este unicul, mărețul, autor. Ce poate omul să priceapă, în toate transpirațiile muncii sale, a studiului, care obosește timpul?
N-avem dreptul și nici capacitatea să-i distrugem Frumusețea, buchisind-o și reducând la definiții deșarte! Ceea ce rămâne, după toată această nedumerire, este să contemplăm, cu inimile exaltate, pe Cel care, simplu se autodefinește:” Sunt, cine sunt!”, adică Dragoste!
Oameni buni...nu căutați în altă parte această persoană! Și mai ales, nu confundați Dragostea!
Nu vom înțelege aici, pe Terra...dar pentru a accepta cu credință (fără nici o urmă de îndoială) că, dragostea există, nu se confundă, e omniprezentă și arhidovedită...pentru că, cea mai mare dragoste a fost deja oferită...și care este un fapt, de istorie adeverit, că Iisus Cristos a coborât din Veșnicie, în timp, amestecându-se printre propriile creații ale Tatălui Său...să trăiască și să moară pentru toți cei care au existat și vor exista, ca și oameni!
Cea mai puternică dragoste...este cea care merge până la sacrificiul suprem: moartea.
”Cu o moarte toți suntem datori”... spunea poetul, dar prin acest lucru, personal înțeleg, răstignirea sufletului, a poftelor trupești, pentru ca Duhul să trăiască veșnic.
Și iată că...o simplă paranteză, pune, de fapt punctul pe ”i”: deși sufletul e atât de complex, atât de misterios, ajunge să fie răstignit, aidoma Fiului care atârna pe cruce, puntea care unește din nou omul-muritor, cu Dumnezeul-veșnic, așa cum plănuise înainte de căderea lui Adam și a Evei.
Astfel, toate lucrurile create revin la starea lor inițială, într-o formă splendidă, în Veșnicie (în Cer).
Leitmotivul nostru este lauda, pentru tot ceea ce a putut plăsmui El, Elohim. Noi suntem făcuți pentru a-L iubi. Și acest lucru e posibil, dar prin intervenția Lui, care ne oferă în Duh, picături din El, pentru ca inima noastră să intre în contact cu El, permanent.
Astfel, trăiește în fiecare din noi. Și noi trăim prin El!
Pentru că, Hristos a-Înviat.
Adevărat a Înviat..și va reveni!

Înv. Călușer Rodica
Aprilie 2001(reactualizată în 2010)

Studiu lingvistic-Șcheii Brașovului/Art. prof. Carmen Pănuță-Revista școlii Numărul 5

Studiu lingvistic-Șcheii Brașovului

Zona din Șcheii Brașovului este locuită din perioada dacilor, dovezile fiind rămășițele cetății de la Pietrele lui Solomon. Peste această populație de războinici deveniți păstori trec numeroase valuri de migratori sau stăpânitori care vor influența locuitorii zonei atât din punct de vedere social, cât și lingvistic- oferindu-ne un bogat material ce conține cuvinte foarte interesante și chiar uimitoare, unice în spațiul românesc.
Lingvistic, șcheienii sunt influențați de cumani, pecenegi, slavi, sași, maghiari, greci-datorită legăturilor comerciale.
Surdu consideră că întreaga regiune a Braşovului a fost populată de înaintaşii indo-europenilor. Odată cu apariţia acestor populaţii s-au dezvoltat şi viitoarele neamuri ale traco-geţilor. Se pare că aici a locuit o ramură a dacilor, „cauconii”, în unele înscrieri; se prezintă ca dovadă numele muntelui care străjuieşte Braşovul:
Tâmpa, care, la cauconi însemna „munte”, derivat din cuvântul tympha, care mai poate însemna şa sau oraş. Şi acum locuitorii Braşovului, scheienii în special, spun ”şaua Tâmpei” la locul dintre cele mai înalte creste ale muntelui.
Surdu oferă o serie de toponime ca dovadă a locuirii acestei zone de populaţii trace şi pregreceşti, ca de exemplu „Timiş”-Tibisis, care provine din rădăcina tracică tib=balta, mlaştină, sau, aproape de Schei, mal, cuvânt de origine dacică, folosit foarte des în toponime: malul Morii sau cătun-devenit în Șchei cotun sau cutun. Şi acum, partea din stânga străzii Curcanilor este în cutun, unde se află cea mai veche troiţă din Schei.
Slavii își vor lăsa urmele în toponime, astfel, conform lui Surdu, cuvinte ca :

Văgleniște (sl. „vaglen”-cărbune) – desemneaza o zonă din Schei, după dealul din Variște, unde se pare că se făceau cărbuni;
Variște (sl.”varu”-var) – zonă din Schei, după Prund, spre Pietrele lui Solomon;
Goriță (sl. „gora”„munte”) în actualul limbaj denumește o zonă de trecere pe deal în sus;
Crucur(sl.”krukur”-spinare) – Crucurul Mic si Crucurul Mare, denumiri de munți de după Pietrele lui Solomon.

Este foarte interesantă păstrarea acestor toponime”din bătrâni”- orice scheian, întrebat despre unul dintre aceste locuri, va folosi denumirea veche. Locaţia nefiind foarte întinsă, orice zonă ce poate fi delimitată, primește o denumire specifică, prin analogie în marea majoritate a cazurilor. Astfel, e normal ca un munte să primească denumirea de crucur-spinare. De regulă, aşa se întâmplă cu orice denumire de obiect, loc, relief etc. Însă toponimia este mult mai veche.
În Schei, atribuirea numelor diferitelor locuri se face cu date mai recente, a căror însemnătate însă locuitorii nu o mai cunosc. Același lucru se întâmplă şi în cazul poreclelor oamenilor-ponos
(sl. „ponosu”- discreditare, infamie, reputaţie proastă, preluat se pare din magh „panaszol”). Are sensul de poreclă, dar poreclă care de regulă arată un defect sau o caracteristică individuală neobişnuită. Deseori se aude „nu-i mai zi aşa, că-i rămâne de ponos”, păstrând se pare vechea însemnătate pe care însă au uitat-o.
În jurul anului 1000 i.e.n , îşi fac apariţia pe acest teritoriu, cumanii şi apoi pecenegii. De la ei avem influenţe lingvistice ca :

Buzdugan (tc.”bozdogon”)
Vataf (tc.”vătaf”-conducător)

Împotriva acestei populaţii sunt aduşi cavalerii teutoni şi apoi saxonii. Influenţa germană, alături de cea saxonă vor fi cele mai importante în această comunitate. Nu numai că influenţele sunt cele mai puternice dar acestea determină ștergerea altor influenţe care să fie păstrate timp de opt sute de ani.
S-au făcut multe ipoteze referitoare la populaţia din această zonă, avem foarte multe influenţe pe care le-am enumerat, ţara însă nu a fost niciodată pustie, ci locuită din cele mai vechi timpuri de români. Popoarele migratoare, cavalerii teutoni, saxonii au fost influenţe puternice în afirmarea şi dezoltarea acestor populaţii, deja existente, de origine dacică-ca dovadă avem toponimele identificate de Surdu:

Zernes-Zerne ; Tel-Thel ; Pinna-Zinne; Cidonia-Zeiden.

Aceste toponime, demonstrează ceea ce am afirmat anterior, teutonii, sașii și popoarele migratoarede dinaintea lor au găsit zona locuită, și au exercitat influența lingvistică asupra lor, transformând vechi denumiri conform limbii lor.

Copiii primeau educție acasă, vara hoinăreau, umblau vandra prin pădure şi grădini. Din vocabularul specific copiilor:

Zăbunel-it. Giubbon prin interm sb. zubun, bg.zobun- haină lungă;
Căiță-sb.,cr.”kaica”-scufie, prin extensie căciulă;
Ciocliță-sanie primitiva pentru cărat lemne inițial dar folosită în alunecarea pe gheață;
Glinci-gheață.

Pila- poate cel mai interesant cuvânt existent în Schei, Dicţionarul Etimologic pomeneşte doar sensul obiectului care pileşte şi ca variantă „joc de copii în Banat”. În Schei este mai mult decât un joc de copii, înseamnă minge şi, fascinant este faptul că s-a păstrat acest cuvânt exact ca în latină, unde pila-minge. Nu se poate zice că se referă tot la jocul de copii pentru că în această zonă se zice „copii bat pila”, joacă mingea. Cum s-a păstrat de-a lungul vremii nealterat, trecând peste câteva influenţe puternice este un mister.
(continuarea în numărul viitor)

Prof. Carmen Pănuță

Un om credincios este un om bun/Art. Kolanyos Robert-Revista școlii Numărul 5

 Elevii școlii

Un om credincios este un om bun

Discutând despre cele sfinte, un om mai nedus la biserică îi spuse unui călugăr:
-Părinte, eu cred în Dumnezeu însă nu prea merg la biserică, la slujbe şi nici la Spovedanie şi Împărtăşanie n-am mai fost de mult.
-Vedeţi, unii nu cred în Dumnezeu şi nici să meargă la slujbele bisericii. Biserica îşi dă viaţa, îngerii sunt mereu lângă noi la bine şi la greu, ei te învaţă ce este bine ,,să te rogi,,.
Un om credincios este un om bun. El trebuie să respecte unele reguli de încredere şi respect:
- Încrederea se manifestă faţă de ceilalţi;
- Încrederea înfloreşte în inimile celor mari;
- Încrederea de sine trebuie susţinută printr-o bună cunoaştere;
- Încrederea în ceilalţi trebuie susţinută de faptele acestora;
- Respectul faţă de persoanele mai în vârstă este obligatoriu, el exprimă gradul de educaţie, dar şi acceptarea unei experiențe de viaţă;
- Respectându-i pe alţii, te respecţi pe tine însuţi.
De la părinţii mei şi de la şcoală, de la orele de religie ştiu câteva lucruri despre Săptămâna Patimilor, care este o sărbătoare mare, ne aducem aminte de Domnul Iisus Hristos când a fost răstignit pe cruce. Oamenii sărbătoresc aceste zile pentru credinţa în Dumnezeu. Anul acesta Paştele a fost pe 4 aprilie şi în toate bisericile s-a auzit” Hristos a Înviat ”, eu am fost şi la spovedanie şi la slujba de Înviere. Mă bucură mult aceste momente în care oamenii sunt mai buni, darnici şi poate mai aproape de credinţă. Dacă în alte zile ale anului nu toți oamenii merg la biserică, de sărbători aceasta este plină. În inima Băraganului, pe malul stâng al râului Ialomiţa se află mânăstirea
Sfinţii-Voievozi, ctitorie a lui Matei Basarab (1632-1654). Mânăstirea a constituit pentru multă vreme singurul focar de cultură şi credinţă pentru populaţia din acea zonă. Pe vremuri, sfântul lăcaş a avut o frumoasă şi bogată bibliotecă, însumând un număr mare de cărţi de o valoare deosebită. În plus este atestată o şcoală în sec. XV, care funcţiona pe lângă acesastă mânăstire, iar în 28 ianuarie 1836, într-un raport al subcârmuitorului plăţii Ialomiţa se arată că bibiolteca mânăstirii cuprindea cărţi de mare valoare în limba română , 212 volume în greacă, 65 în franceză şi 9 în germană. Tradiţia menţionează faptul că în 1636, la această mânăstire slujba a fost oficiată de patriarhul ecumenic, înconjurat de 500 de preoţi, de faţă fiind însuși Voievodul Matei Basarab; unii istorici se îndoiesc însă de veridicitatea acestei informaţii pentru că lipsesc documente sigure. În revistele viitoare vă voi povesti şi despre alte mânăstiri din ţara noastră. Paştele a fost o sărbătoare a bucuriei şi a luminii, păcat că nu am avut decât o săptămână de vacanţă .

Kalanyos Robert, clasa a VII-a Vâlcele

Tabla înmulțirii cu 9/Art. prof. Szasz Maria-Revista școlii Numărul 5

Curiozități, divertisment


Tabla înmulţirii cu 9


Ştiai că tabla înmulţirii cu 9 se poate să o scrii fără să o înveţi ? Iată cum: după egal, scrii cifre de la 0 la 9 în ordine crescătoare astfel:

9 x 1 = 0...
9 x 2 = 1...
9 x 3 = 2...
9 x 4 = 3...
9 x 5 = 4...
9 x 6 = 5...
9 x 7 = 6...
9 x 8 = 7...
9 x 9 = 8...
9 x 10= 9...

Iar în locul punctelor scrii cifre de la 0 la 9 în ordine descrescătoare astfel:

9 x 1 = 09
9 x 2 = 18
9 x 3 = 27
9 x 4 = 36
9 x 5 = 45
9 x 6 = 54
9 x 7 = 63
9 x 8 = 72
9 x 9 = 81
9 x 10= 90


Ai obţinut tabla înmulţirii cu 9.

Prof. Szasz Maria

Locuri stranii Terra/ Art. prof. Gagyi- Revista școlii Numărul 5

Locuri stranii Terra



4.Izvoarele fierbinți din Beppu, Japonia

Izvorul fierbinte Blood Pond face parte din așa-numitele "iaduri" din Beppu, Japonia, unul dintre cele nouă lacuri fierbinți, potrivite mai degrabă pentru admirat, decât pentru îmbăiat. "Baia de sânge" este în fapt, un bazin de apă foarte fierbinte (temperaturile ajung până la 78 de grade Celsius).

Culoarea roșie care amintește de aceea a sângelui are o explicație foarte simplă: este o urmare a cantității mari de fier prezente în apă. Dintre toate cele nouă lacuri fierbinți, cel denumit Blood Pond este de departe preferatul turiștilor, datorită compoziției strălucite a peisajului. Prin urmare, cei care apasă pe declanșator nu trebuie să facă mai nimic pentru a obține o fotografie reușită.

Sursă:cucky’s news, odee.com                                                                           Prof. Gagyi Iosif