La Araci, la cotitura drumului spre ieșirea din sat, la numărul 301, există o casă veche, bătrânească, cu două geamuri la ulița principală. Aici își petrecea verile o nepoată a scriitorului, cu familia sa, venind din București. Azi, renovată, este casa memorială Romulus Cioflec.
Aici se naște, la 25 martie 1882 Romulus Cioflec, unul din cei paisprezece copii ai dascălului Constantin Cioflec, țăran harnic și talentat, fiind 60 de ani cântăreț la biserica din Araci. Din clasa a IV-a pleacă la Brașov, unde devine elev la Liceul ‖Andrei Șaguna‖. Apoi, se înscrie la Școala normală de la Câmpulung Muscel. Aici ia naștere dorința de a scrie versuri, dar nu reușește! În 1901 este numit învățător într-un sat din județul Prahova, Chiojdanca. Mai târziu, experiența de învățător și realitățile din satele prahovene de la începutul secolului, vor forma substanța voluminosului roman „Boierul‖. Se hotărăște să urmeze o facultate, astfel încât, în 1904 pleacă la București și intră pedagog la Institutul Virgil Popescu. Era foarte retras în mijlocul unor băieți foarte gălăgioși. Își dă diferențele pentru liceu și intră student la Facultatea de Litere și Filozofie, specialitatea limba română. Este coleg cu George Topîrceanu și se leagă o strânsă prietenie între ei. Între 1905-1930 funcționează la Biblioteca Academiei Române. Student fiind, începe să colaboreze la revistele timpului, fiind corespondentul ziarelor: Gazeta Transilvaniei, Lupta, România, apoi scrie la Viața românească, Sămănătorul, Viața literară, Luceafărul, Literatură și artă română (1906), Adevărul literar, Epoca, Dimineața.
În 1905 trimite la Sămănătorul prima schiță, ‖Un gând‖. În Viața literară(1906) apar nuvelele : Doi prieteni, Suflete fără noroc și poezia Ruga. Tot aici apare nuvela ‖Doamne ajută-ne”. George Topîrceanu îl îndeamnă să mai încerce să publice. În 1907, apare volumul Doamne ajută-ne, George Călinescu menționând acest volum în Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, datorită preocupării scriitorului față de oamenii ce luptau ‖pentru pâine‖ și față de ‖sufletele fără noroc‖ din mediul rural. În anul 1911 face o vizită în Italia, împreună cu elevii liceului românesc din Brașov. În 1913 se suie pentru prima dată într-un avion decalrând: ‖m-am suit în avion, ca să văd cum este‖.
În 1914 își ia licența- magna cum laude și este numit profesor de română și germană la Pomârla. Aici cunoaște mănăstirile și se leagă mai mult de Moldova, în plus, îi cunoaște pe Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Garabet Ibrăileanu și D.D.Pătrășcanu. Face războiul în Moldova, este ofițer în armata română, apoi face parte din Comisia școlară moldovenească. Opt ani rămâne profesor la Liceul ‖Eminescu‖ din Chișinău. Se căsătorește cu o colegă, profesoară, mult mai în vârstă decât el, Antonia.
Din păcate nu se poate realiza ca om și ca scriitor, nici în comuna Pomârla, nici la Chișinău.Urmeaza perioada șederii la Timișoara
Prof. Kerekes Rozalia
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu