Istoria numărului zero/ Articol prof. Szasz Maria - Revista școlii nr.4

Istoria numărului zero

În primele secole ale erei noastre, un hindus al cărui nume n-a fost conservat de istorie, imagina un caracter special, actualmente numit „zero”, pentru a marca absenţa unei cifre de o ordine oarecare dintr-un număr. Sistemul de numeraţie pus la punct în India s-a bazat apoi şi pe folosirea semnului respectiv.
Se presupune că noţiunea de „zero” a fost folosită pentru prima dată în Babilonul antic unde s-au descoperit şi principiile sistemului de numeraţie utilizat de noi.
Prin secolul al VII – lea, arabii înţeleg toată semnificaţia noii cifre şi o preiau. Ei observă că zero este un „operator” , întrucât fiecare zero adăugat la dreapta unui număr permite multiplicarea instantanee a acestuia cu 10. În secolul al IX – lea, marele învăţat Mahomed din Horezm – unul din creatorii algebrei – îl întrebuinţează într-un tratat de aritmetică – „Al. Horezmi” – care s-a bucurat de multă preţuire.
În Europa, sistemul de numeraţie bazat pe zero a fost cunoscut tot prin intermediul arabilor. De fapt, în jurul anului 1820 lucrarea lui Mahomed a fost tradusă în latină.
Aşa-numita „aritmetică comercială” începe să întrebuinţeze cifra zero în secolul al XIV – lea, prin negustorii italieni.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „zero” este de origine latină fiind împrumutat din limba arabă unde sensul său era de „vid”.
Născută din dorinţa de a ţine o socoteală exactă a bunurilor sale, cifra zero este indispensabilă în efectuarea calculelor. Este greu să ne imaginăm că secole de-a rândul oamenii nu au cunoscut această cifră, ceea ce făcea ca efectuarea operaţiilor să fie extrem de dificilă. În zilele noastre, zero a căpătat o importanţă şi mai mare deoarece în calculatoarele electronice numerele se formează din şiruri alcătuite numai din două cifre 0 şi 1.

Ce este un miliard?

În secolul al XV – lea, limita extremă a calculelor posibile era milionul, care a rămas multă vreme o „expresie nebuloasă”. Trei sute de ani mai târziu, astronomii familiarizaţi cu imensitatea cerului aspirau la un număr şi mai mare – miliardul, cu care să poată cataloga stelele şi aştrii.
Un miliard (109) este un număr foarte mare dacă el exprimă, de exemplu un stoc de mere. În acelaşi timp, însă, reprezintă un număr destul de mic dacă este vorba de un număr de atomi. Pentru a ne da mai bine seama ce înseamnă 1 000 000 000 iată câteva curiozităţi care-l au drept … erou:
- Numărul fibrelor nervoase ale creierului uman este de ordinul a 3 miliarde;
- Un om care ar trăi o suta de ani nu ar ajunge să numere decât până la 1000000000, fără a mai avea altă ocupaţie;
- În 55 de ani, un om respiră de un număr de ori egal cu ½ dintr-un miliard;
- În vârstă de 33 de ani, orice fiinţă a trăit doar un miliard de secunde.

Prof. Szasz Maria