Puteți descărca revista școlii in format PDF, accesând link-ul de mai jos:
http://www.sendspace.com/file/56tdkt
sâmbătă, 20 martie 2010
8 Martie 2010/ Articol înv. Fesus Romelia - Revista școlii nr.4
8 Martie 2010
”Când mama mea era lângă mine îmi făcea mereu cadouri. De când m-a părăsit plecând cu tatăl meu, mi-am dat seama că cel mai de preţ cadou ar fi fost să rămână lângă mine.‖
Oare ştie acest lucru ?
Cred că nu. „
( Coşcodar Mihai )
„Eu, pe mama mea o iubesc foarte mult pentru că e lângă mine.”
( Florea Emil )
„Eu, mamei , i-aş oferi toate florile din lume pentru că o iubesc.”
( Glăjar Ramona )
„Eu o iubesc pe mama cel mai mult.”
( Coşcodar Carmen )
Înv. Fesus Romelia
Clasa a IV-a B, Vâlcele
De Mărțișor.../ Articol prof. Carmen Pănuța - Revista școlii nr.4
De Mărțișor...
Luna martie a reprezentat pentru noi și pentru elevii noștri prilejul unor activități culturale și practice, menite să dezvolte spiritul creativ, lucrul în echipă și să îmbogățească bagajul de cunoștințe referitoare la folclor și tradiție. De la legenda Dochiei, la tradiția purtării șnurului alb-roșu și a celorlalte simboluri, la Dragobete-toate au fost amintite în această lună.
Confecționarea mărțișoarelor și a felicitărilor am început-o la sfărșitul lunii februarie pentru a le putea oferi mamelor la timp, chiar de 1 Martie. Clasele a V-a A și B, și a VI-a A și B au lucrat împreună, timp de o săptămână pentru realizarea acestora; toate clasele și grădinița au participat cu obiecte create de elevi la ‖Atelierul de mărțișoare‖, organizat de școală. Am realizat la cererea copiilor și felicitări de 8 Martie, având fotografia lor, felicitări ce au fost dăruite mamelor; ședința foto fiind cea mai apreciată. Mărțișoarele create de elevi au fost trimise la patru concursuri județene și naționale: ‖Eco Mărțișorul‖-Drăgănești-Olt, ‖Curcubeul primăverii‖-Bucecea, Botoșani, ‖Flori de martie‖-Buzău, ‖Mărțișorul-simbolul candorii‖-Slobozia. Toate concursurile au avut un caracter oficial, în organizarea lor implicându-se inspectoratele județene, CCD, instituții culturale, fundații etc. Fiind concursuri axate pe aprecierea calității și muncii elevilor, premiile au constat în diplome. Cu toate acestea, ne bucurăm de rapiditatea cu care am primit diplomele de la două din concursuri: Mărțișorul-simbolul candorii- Premiul al III-lea, Tonea Cristina cls. a VI-a B Flori de martie-Premiul I, Ganea Ciprian și Borzoș Răzvan și
premiul al II-lea Borzoș Iacob- cls. a VI-a B
Diplomele se află în cabinetul de limba română. Rezultatelor celorlalte concursuri le așteptăm în cursul săptămânilor următoare și le vom publica în numărul viitor.
În continuare vă prezentăm fotografiile elevilor, confecționând mărțișoare:
Luna martie a reprezentat pentru noi și pentru elevii noștri prilejul unor activități culturale și practice, menite să dezvolte spiritul creativ, lucrul în echipă și să îmbogățească bagajul de cunoștințe referitoare la folclor și tradiție. De la legenda Dochiei, la tradiția purtării șnurului alb-roșu și a celorlalte simboluri, la Dragobete-toate au fost amintite în această lună.
Confecționarea mărțișoarelor și a felicitărilor am început-o la sfărșitul lunii februarie pentru a le putea oferi mamelor la timp, chiar de 1 Martie. Clasele a V-a A și B, și a VI-a A și B au lucrat împreună, timp de o săptămână pentru realizarea acestora; toate clasele și grădinița au participat cu obiecte create de elevi la ‖Atelierul de mărțișoare‖, organizat de școală. Am realizat la cererea copiilor și felicitări de 8 Martie, având fotografia lor, felicitări ce au fost dăruite mamelor; ședința foto fiind cea mai apreciată. Mărțișoarele create de elevi au fost trimise la patru concursuri județene și naționale: ‖Eco Mărțișorul‖-Drăgănești-Olt, ‖Curcubeul primăverii‖-Bucecea, Botoșani, ‖Flori de martie‖-Buzău, ‖Mărțișorul-simbolul candorii‖-Slobozia. Toate concursurile au avut un caracter oficial, în organizarea lor implicându-se inspectoratele județene, CCD, instituții culturale, fundații etc. Fiind concursuri axate pe aprecierea calității și muncii elevilor, premiile au constat în diplome. Cu toate acestea, ne bucurăm de rapiditatea cu care am primit diplomele de la două din concursuri: Mărțișorul-simbolul candorii- Premiul al III-lea, Tonea Cristina cls. a VI-a B Flori de martie-Premiul I, Ganea Ciprian și Borzoș Răzvan și
premiul al II-lea Borzoș Iacob- cls. a VI-a B
Diplomele se află în cabinetul de limba română. Rezultatelor celorlalte concursuri le așteptăm în cursul săptămânilor următoare și le vom publica în numărul viitor.
În continuare vă prezentăm fotografiile elevilor, confecționând mărțișoare:
Prof. Carmen Pănuță
”Meșteșugarii” ciclului primar/ Articol înv. Popovici Ottilia - Revista școlii nr.4
”Meșteșugarii” ciclului primar
Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Pornind de la aceasta legendă ne-am gândit şi noi activitatea cu clasele primare, să aducem primăvara, veselia prin intermediul mărţişoarelor. Astfel, cei din clasele primare, ne-am adunat cu mic, cu mare şi am creat un ―mic atelier meşteşugăresc‖ în care am realizat mărţişoare pentru mame, doamnele învăţătoare şi de ce să nu recunoaştem că ne gândeam şi la concursul organizat în şcoala noastră, ―Atelierul de mărțișoare‖. Fetele au cusut, băieţii ne-au ajutat la decupat şi în câteva clipe am realizat modelele noastre. Cu toate că primăvara încă nu ne încălzeşte prea tare am încercat să aducem noi un suflu de primăvară, de nou, optimism şi bucurie în sufletele noastre.
Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Pornind de la aceasta legendă ne-am gândit şi noi activitatea cu clasele primare, să aducem primăvara, veselia prin intermediul mărţişoarelor. Astfel, cei din clasele primare, ne-am adunat cu mic, cu mare şi am creat un ―mic atelier meşteşugăresc‖ în care am realizat mărţişoare pentru mame, doamnele învăţătoare şi de ce să nu recunoaştem că ne gândeam şi la concursul organizat în şcoala noastră, ―Atelierul de mărțișoare‖. Fetele au cusut, băieţii ne-au ajutat la decupat şi în câteva clipe am realizat modelele noastre. Cu toate că primăvara încă nu ne încălzeşte prea tare am încercat să aducem noi un suflu de primăvară, de nou, optimism şi bucurie în sufletele noastre.
Înv. Popovici Ottilia
Március/ Articol înv. Deregus Ildiko - Revista școlii nr.4
Március
Az egész magyar nyelvterületen közismert időjárási regula: „Sándor, József, Benedek, zsákban hozzák a meleget!‖ És remélhetőleg a három jóember tényleg meg is hozzá már a várva-várt jó időt, mert ugyan imádom a telet és a havat, de szeretnék már virágillatos madárcsicsergős tavaszi reggeleket.
Utána is néztem, hogy milyen szokások, időjárás jósló megfigyelések kapcsolódnak Sándor, József, és Benedek napjához.Sándor napját a bukovinai magyarok a zab és árpa, a fehér bab vetőnapjának tartották, hogy jobb legyen a termés. A három jeles nap közül szokásokban és hiedelmekben a leggazdagabb József napja. A bukovinai magyarok körében ez a nap ünnep volt, a tavasz első napjának ünnepe, munkatilalommal. Szlavóniában úgy tartották, hogy József-napkor mindenkinek meg kell fürdenie és tiszta fehérneműt vennie. Dunaszerdahelyen József napja az iparosok ünnepe volt. Céhes zászlóikkal vonultak a templomba. A hagyomány szerint a madarak megszólalnak ezen a napon, mert „Szent József kiosztotta nekik a sipot‖ (Marczell 1985: 40). Időjárás- és termésjóslás is fűződik József napjához, sőt haláljóslás. Az Alföldön úgy vélik, ha szivárvány látható, a széles sárga sáv jó búzatermést, a széles piros sáv bő bortermést ígér. Göcsejben József-napkor hajtották ki először a marhákat a legelőre. Másutt általában Szent György-nap volt a hagyományosan megszabott ideje. Egyes helyeken, ha az időjárás még nem kedvezett, akkor is kihajtották az állatokat ezen a napon, és csak később kezdték el a rendszeres legeltetést. József-nap a méhek kieresztésének is megszabott ideje. A gazda a következő szavak kíséretében eresztette ki a méheket: „Atya, Fiú, Szentlélök Isten nevibe induljatok, rakodjatok, mindön mézet behordjatok!‖ (Bálint S. 1980b: 256). Ezen a napon érkeznek a fecskék, s ilyenkor mondogatták a gyerekek: „Fecskét látok, szeplőt hányok!‖ A falvakban úgy emlékeznek, hogy József-naptól már mezítláb jártak a gyerekek.Benedek napján a század eleji adatok szerint zsírt és fokhagymát szenteltek, melynek azután gyógyító erőt tulajdonítottak. Benedek-napon duggatott hagymát Bertalan napján (aug. 24.) szedték fel, utána a háztetőre rakták, ahol hét nap érte a napsugár és hat éjszaka a harmat. Ennek a benedeki hagymának a főzetével a tífuszos betegek fejét és hasát mosogatták (Bálint S. 1980b: 257). .Időjárásjóslásra is van adat: a bukovinai székelyek úgy vélték, ha ezen a napon dörög az ég, akkor száraz lesz a nyár.: ha ezekben a napokban kisüt a nap, akkor hosszú, meleg nyár várható, ha nem süt ki, akkor hosszú, lucskos őszre lehet számítani.
Sursa http://pro33ba.blog.hu/2009/03/20/marcius_18_19_21
Az egész magyar nyelvterületen közismert időjárási regula: „Sándor, József, Benedek, zsákban hozzák a meleget!‖ És remélhetőleg a három jóember tényleg meg is hozzá már a várva-várt jó időt, mert ugyan imádom a telet és a havat, de szeretnék már virágillatos madárcsicsergős tavaszi reggeleket.
Utána is néztem, hogy milyen szokások, időjárás jósló megfigyelések kapcsolódnak Sándor, József, és Benedek napjához.Sándor napját a bukovinai magyarok a zab és árpa, a fehér bab vetőnapjának tartották, hogy jobb legyen a termés. A három jeles nap közül szokásokban és hiedelmekben a leggazdagabb József napja. A bukovinai magyarok körében ez a nap ünnep volt, a tavasz első napjának ünnepe, munkatilalommal. Szlavóniában úgy tartották, hogy József-napkor mindenkinek meg kell fürdenie és tiszta fehérneműt vennie. Dunaszerdahelyen József napja az iparosok ünnepe volt. Céhes zászlóikkal vonultak a templomba. A hagyomány szerint a madarak megszólalnak ezen a napon, mert „Szent József kiosztotta nekik a sipot‖ (Marczell 1985: 40). Időjárás- és termésjóslás is fűződik József napjához, sőt haláljóslás. Az Alföldön úgy vélik, ha szivárvány látható, a széles sárga sáv jó búzatermést, a széles piros sáv bő bortermést ígér. Göcsejben József-napkor hajtották ki először a marhákat a legelőre. Másutt általában Szent György-nap volt a hagyományosan megszabott ideje. Egyes helyeken, ha az időjárás még nem kedvezett, akkor is kihajtották az állatokat ezen a napon, és csak később kezdték el a rendszeres legeltetést. József-nap a méhek kieresztésének is megszabott ideje. A gazda a következő szavak kíséretében eresztette ki a méheket: „Atya, Fiú, Szentlélök Isten nevibe induljatok, rakodjatok, mindön mézet behordjatok!‖ (Bálint S. 1980b: 256). Ezen a napon érkeznek a fecskék, s ilyenkor mondogatták a gyerekek: „Fecskét látok, szeplőt hányok!‖ A falvakban úgy emlékeznek, hogy József-naptól már mezítláb jártak a gyerekek.Benedek napján a század eleji adatok szerint zsírt és fokhagymát szenteltek, melynek azután gyógyító erőt tulajdonítottak. Benedek-napon duggatott hagymát Bertalan napján (aug. 24.) szedték fel, utána a háztetőre rakták, ahol hét nap érte a napsugár és hat éjszaka a harmat. Ennek a benedeki hagymának a főzetével a tífuszos betegek fejét és hasát mosogatták (Bálint S. 1980b: 257). .Időjárásjóslásra is van adat: a bukovinai székelyek úgy vélték, ha ezen a napon dörög az ég, akkor száraz lesz a nyár.: ha ezekben a napokban kisüt a nap, akkor hosszú, meleg nyár várható, ha nem süt ki, akkor hosszú, lucskos őszre lehet számítani.
Sursa http://pro33ba.blog.hu/2009/03/20/marcius_18_19_21
Înv. Deregus Ildiko
De 8 Martie/ Articol prof. Ungureanu Gabriela/ Szasz Maria - Revista școlii nr.4
DE 8 MARTIE
― Mama‖ este cel mai sacru cuvânt rostit de fiinţa umană. Mama e o floare fără asemănare ce stă la căpătâiul nostru din prima zi de viaţă şi până când ― ne cresc aripi‖ şi ne luăm zborul, dar nici atunci nu putem spune că nu-i simţim prezenta în sufletul nostru. O purtăm în suflet ca pe o icoană şi prin tot ceea ce facem încercăm să-i demonstrăm dragostea noastră neţărmuită. La 8 martie sărbătorim oficial ziua mamei, deşi pentru noi ziua ei este în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă, ea fiind îngerul nostru păzitor. La această dată sub îndrumarea noastră, profesoarele Ungureanu Gabriela şi Szasz Maria, la şcoala Vâlcele a avut loc un program artistic prezentat de clasele V-VII, intitulat “ Mama este numai una”. La spectacol au fost prezente mămicile şi bunicile. Ele au primit ―daruri‖ confecţionate la orele de dirigenţie. Mai jos va prezentăm câteva fotografii de la aceasta manifestare şi câteva impresii ale elevilor despre ce reprezintă mama pentru ei.
Mama pentru mine înseamnă ceva sfânt şi o iubesc mult, şi pe bunica la fel. Ea este un exemplu bun în viaţă, este bună , iubitoare , mă întelege când am o probleme şi nu mă ceartă. Mă stărduiesc să o ascult şi să o bucur mereu. ( Burdulea Mădălina cl. a V- a)
Mama pentru mine este ca o zeiţă. Ea nu mă ceartă , mă ajută să-mi fac temele, mă ajută când am probleme, mă veghează când sunt bolnavă şi îmi dă sfaturi bune. O iubesc foarte mult pe mama şi vreu să se bucure de mine în fiecare zi. ( Barabas Cătălina cl. a V-a)
Eu locuiesc la bunica, iar ea pentru mine este ca un înger pentru că mă ajută foarte mult şi mă iartă la toate greşelile pe care le fac, de aceea o iubesc foarte mult. ( Lăpadat Magda – Corina cl. a V-a)
― Mama‖ este cel mai sacru cuvânt rostit de fiinţa umană. Mama e o floare fără asemănare ce stă la căpătâiul nostru din prima zi de viaţă şi până când ― ne cresc aripi‖ şi ne luăm zborul, dar nici atunci nu putem spune că nu-i simţim prezenta în sufletul nostru. O purtăm în suflet ca pe o icoană şi prin tot ceea ce facem încercăm să-i demonstrăm dragostea noastră neţărmuită. La 8 martie sărbătorim oficial ziua mamei, deşi pentru noi ziua ei este în fiecare zi, în fiecare ceas, în fiecare clipă, ea fiind îngerul nostru păzitor. La această dată sub îndrumarea noastră, profesoarele Ungureanu Gabriela şi Szasz Maria, la şcoala Vâlcele a avut loc un program artistic prezentat de clasele V-VII, intitulat “ Mama este numai una”. La spectacol au fost prezente mămicile şi bunicile. Ele au primit ―daruri‖ confecţionate la orele de dirigenţie. Mai jos va prezentăm câteva fotografii de la aceasta manifestare şi câteva impresii ale elevilor despre ce reprezintă mama pentru ei.
Mama pentru mine înseamnă ceva sfânt şi o iubesc mult, şi pe bunica la fel. Ea este un exemplu bun în viaţă, este bună , iubitoare , mă întelege când am o probleme şi nu mă ceartă. Mă stărduiesc să o ascult şi să o bucur mereu. ( Burdulea Mădălina cl. a V- a)
Mama pentru mine este ca o zeiţă. Ea nu mă ceartă , mă ajută să-mi fac temele, mă ajută când am probleme, mă veghează când sunt bolnavă şi îmi dă sfaturi bune. O iubesc foarte mult pe mama şi vreu să se bucure de mine în fiecare zi. ( Barabas Cătălina cl. a V-a)
Eu locuiesc la bunica, iar ea pentru mine este ca un înger pentru că mă ajută foarte mult şi mă iartă la toate greşelile pe care le fac, de aceea o iubesc foarte mult. ( Lăpadat Magda – Corina cl. a V-a)
Prof. Ungureanu Gabriela/
Szasz Maria
Szasz Maria
Martie la grădinița din Vâlcele/ Articol înv. Deszo Hajnal - Revista școli nr.4
Martie la grădinița din Vâlcele
La grădinița din Vâlcele s-a lucrat la realizarea mărțișoarelor pentru 1 și 8 Martie, rezultatul fiind unul deosebit. Vă prezentăm doar câteva exemple:
La grădinița din Vâlcele s-a lucrat la realizarea mărțișoarelor pentru 1 și 8 Martie, rezultatul fiind unul deosebit. Vă prezentăm doar câteva exemple:
Înv. Deszo Hajnal
Religie şi ştiinţă/ Articol prof. Camelia Bălţătescu - Revista școlii nr.4
Religie şi ştiinţă
Motto : „O singură rugăciune am:
- Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit de mine însumi !”
Lucian Blaga
Profesori: Adam Karda, responsabilul Comisiei diriginţilor şi dirigintele clasei a VIII-a A
Camelia Bălţătescu, dirig. clasei a VII-a A
Participanţi: elevii claselor VII - VIII
Invitaţi: elevi, cadre didactice
Scopul: Extinderea perspectivei de cunoaştere culturală şi de civilizaţie
Obiective generale: Utilizarea adecvată a conceptelor în diferite situaţii de comunicare;
Integrarea valorilor şi aplicarea cunoştinţelor;
Corelarea informaţiilor selectate.
Competenţe specifice: Definirea unor principii fundamentale necesare înţelegerii temei;
Identificarea relaţiilor existente între universul religiilor şi cel al ştiinţelor;
Descrierea generală a religiilor în funcţie impact şi răspândire globală;
Relevarea rolului religiei, respectiv al ştiinţei în evoluţia umanităţii;
Explicarea unor consecinţe negative generate de falsa percepere sau interpretare a fenomenului religios, în contemporaneitate;
Argumentarea importanţei domeniilor abordate (religia, ştiinţa);
Formularea unor opinii personale, concluzii, judecăţi estetice şi de valoare.
Valori şi atitudini: Asumarea propriei identităţi religioase;
Cultivarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase şi stiinţifice;
Responsabilizare, respect şi înţelegere privind opiniile altor identităţi.
Resurse procedurale: umane, procedurale, materiale
Sistem metodologic: conversaţia euristică, expunerea, modelarea, explicaţia, problematizarea, feed-back-ul, algoritmizarea, generalizarea, metode activ-participative.
Forme de organizare: frontal, grupe, individual
Resurse materiale: laptop, proiector, fotografii (simboluri religioase, profeţi, structuri şi lacaşe de cult, oameni de ştiinţă), planşe (fundamentele religiilor mozaică, creştină şi islamică) fişe de evaluare, tablă, cretă colorată, markere
Modalităţi de apreciere: observaţia sistemică, evaluare orală, scrisă
Locul:cabinetul de geografie şi istorie
Derularea activităţii: Introducere în studiul domeniilor stiinţei şi religie;
Prezentare PP - religiile asiatice si europene, de largă propovăduire,
- evoluţia stiinţei;
Expunerea de materiale tipărite: afişe, planşe, imagini.
Evaluare - Metode interactive:Ciorchinele, Explozia stelară.
Produse ale activităţilor: afişe, chestionare, fotografii, panou.
Motto : „O singură rugăciune am:
- Doamne, să nu mă laşi niciodată să fiu mulţumit de mine însumi !”
Lucian Blaga
Profesori: Adam Karda, responsabilul Comisiei diriginţilor şi dirigintele clasei a VIII-a A
Camelia Bălţătescu, dirig. clasei a VII-a A
Participanţi: elevii claselor VII - VIII
Invitaţi: elevi, cadre didactice
Scopul: Extinderea perspectivei de cunoaştere culturală şi de civilizaţie
Obiective generale: Utilizarea adecvată a conceptelor în diferite situaţii de comunicare;
Integrarea valorilor şi aplicarea cunoştinţelor;
Corelarea informaţiilor selectate.
Competenţe specifice: Definirea unor principii fundamentale necesare înţelegerii temei;
Identificarea relaţiilor existente între universul religiilor şi cel al ştiinţelor;
Descrierea generală a religiilor în funcţie impact şi răspândire globală;
Relevarea rolului religiei, respectiv al ştiinţei în evoluţia umanităţii;
Explicarea unor consecinţe negative generate de falsa percepere sau interpretare a fenomenului religios, în contemporaneitate;
Argumentarea importanţei domeniilor abordate (religia, ştiinţa);
Formularea unor opinii personale, concluzii, judecăţi estetice şi de valoare.
Valori şi atitudini: Asumarea propriei identităţi religioase;
Cultivarea interesului pentru aprofundarea cunoştinţelor religioase şi stiinţifice;
Responsabilizare, respect şi înţelegere privind opiniile altor identităţi.
Resurse procedurale: umane, procedurale, materiale
Sistem metodologic: conversaţia euristică, expunerea, modelarea, explicaţia, problematizarea, feed-back-ul, algoritmizarea, generalizarea, metode activ-participative.
Forme de organizare: frontal, grupe, individual
Resurse materiale: laptop, proiector, fotografii (simboluri religioase, profeţi, structuri şi lacaşe de cult, oameni de ştiinţă), planşe (fundamentele religiilor mozaică, creştină şi islamică) fişe de evaluare, tablă, cretă colorată, markere
Modalităţi de apreciere: observaţia sistemică, evaluare orală, scrisă
Locul:cabinetul de geografie şi istorie
Derularea activităţii: Introducere în studiul domeniilor stiinţei şi religie;
Prezentare PP - religiile asiatice si europene, de largă propovăduire,
- evoluţia stiinţei;
Expunerea de materiale tipărite: afişe, planşe, imagini.
Evaluare - Metode interactive:Ciorchinele, Explozia stelară.
Produse ale activităţilor: afişe, chestionare, fotografii, panou.
Prof. Camelia Bălţătescu
Carnaval ,,Cu mască, fără mască”-Vâlcele 2010/ Articol Kalanyos Robert clasa a-VII-a, Vâlcele - Revista școlii nr.4
Carnaval ,,Cu mască, fără mască”-Vâlcele 2010
Ca în fiecare an, luna februarie ne aduce mult aşteptatul carnaval anual , în care ne putem bucura de spectacol , muzică şi voie bună. Pe 18 februarie clasele V-VIII ne-am costumat cum am putut mai original şi haios spre încîntarea spectatorilor (profesori, părinţi) şi ne-am dat în spectacol. Nou în acest carnaval a fost că fiecare spunea câte o pozie specială pentru costumul lui, poezii compuse de doamna profesoară de limba română Ungureanu Gabriela . Unii au fost mai cu emoţii, dar s-au descurcat bine, mai ales cei de clasa a-V-a , care participau pentru prima data cu clasele mari la un carnaval.
Mie mi-au plăcut cel mai mult cei care erau ,,primarul şi romii‖, mai ales că sunt colegii şi prietenii mei şi ca până acum nu a mai fost această mască. În juriu erau doamna directoare Cucu Marina, doamna învăţătoare Ancu Simona, Lupu Simona din partea părinţilor şi doamna profesoară Vlădăreanu Anca, care este şi organizatoarea concursului.
Premiul l-au luat fetele de la clasa a-VI-a care au fost vânzătoarele ambulante Lupu Andreea şi Ciontu Andreea , dar toţi am primit diplome şi un premiu dulce (ciocolată). Eu am ajutat-o pe organizatoare şi am studiat toate costumele, la anul voi fi cel mai original!
Ca în fiecare an, luna februarie ne aduce mult aşteptatul carnaval anual , în care ne putem bucura de spectacol , muzică şi voie bună. Pe 18 februarie clasele V-VIII ne-am costumat cum am putut mai original şi haios spre încîntarea spectatorilor (profesori, părinţi) şi ne-am dat în spectacol. Nou în acest carnaval a fost că fiecare spunea câte o pozie specială pentru costumul lui, poezii compuse de doamna profesoară de limba română Ungureanu Gabriela . Unii au fost mai cu emoţii, dar s-au descurcat bine, mai ales cei de clasa a-V-a , care participau pentru prima data cu clasele mari la un carnaval.
Mie mi-au plăcut cel mai mult cei care erau ,,primarul şi romii‖, mai ales că sunt colegii şi prietenii mei şi ca până acum nu a mai fost această mască. În juriu erau doamna directoare Cucu Marina, doamna învăţătoare Ancu Simona, Lupu Simona din partea părinţilor şi doamna profesoară Vlădăreanu Anca, care este şi organizatoarea concursului.
Premiul l-au luat fetele de la clasa a-VI-a care au fost vânzătoarele ambulante Lupu Andreea şi Ciontu Andreea , dar toţi am primit diplome şi un premiu dulce (ciocolată). Eu am ajutat-o pe organizatoare şi am studiat toate costumele, la anul voi fi cel mai original!
Kalanyos Robert clasa a-VII-a, Vâlcele
Proiect „Literatură şi film”/ Articol prof. Camelia Bălţătescu - Revista școlii nr.4
Proiect „Literatură şi film”
Perioada: 9-12 martie 2010
Clasa: a VIII-a A
Tema activităţii: Operele unor scriitor români şi redarea lor în teatru şi cinematografie
I. L. Caragiale - „O scrisoare pierdută”
Obiective propuse: - recunoaşterea elementelor comune domeniilor artistice (literatură,
teatru, film);
- sesizarea aportului imaginaţiei într-un text literar, respectiv în adaptarea
cinematografică;
- argumentarea, sub raportul creaţiei, a literaturii ca sursă cinematografică;
- identificarea gradului de fidelitate a reprezentării, operei literare in filmografie,
si al selecţiilor realizate;
- dezbaterea actului de creaţie din perspectiva caracterului universal şi a valorii
axiologice
Locul desfăşurării - sala de proiecţie : biblioteca şi laboratorul de informatică
Participanţi: Organizator: Camelia Bălţătescu, prof. de limba şi literatura română
Colaborator: Carmen Pănuţă, prof. de limba şi literatura română
Elevii clasei susmenţionate
Etapele activităţii: - Introducere în diversitatea temelor discutate;
- Date biografice şi opera autorului : texte tipărite şi suport informatizat;
- Prezentare Power-Point privind activitatea artistică şi profesională: „Al matale
Caragiale” şi „Moş Virgulă” ;
- Vizionarea filmului „O scrisoare pierdută” ecranizare a Studioului Cinematografic
Bucureşti; realizare după spectacolul Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” în regia lui Sică
Alexandrescu, piesă prezentată la televiziune în anul 1953.
- Activităţi privind exersarea competenţelor şi abilităţilor de descifrare
interpretare şi analiză în vederea înţelegerii şi valorificării textului, respectiv valorificarea şi
dezvoltarea abilităţilor de formulare a părerilor privind evenimentele şi personajele studiate.
- Evaluare, in format computerizat, proiecţie (itemi de diverse tipuri)
Produse didactice / Rezultate: 1. Sensibilizarea si stimularea elevilor in vederea
participării la activităţi similare;
2. Dezvoltarea universului cultural şi de informare;
3. Panoul şi materiale în format PC, utilizabile şi în cadrul altor activităţi;
Perioada: 9-12 martie 2010
Clasa: a VIII-a A
Tema activităţii: Operele unor scriitor români şi redarea lor în teatru şi cinematografie
I. L. Caragiale - „O scrisoare pierdută”
Obiective propuse: - recunoaşterea elementelor comune domeniilor artistice (literatură,
teatru, film);
- sesizarea aportului imaginaţiei într-un text literar, respectiv în adaptarea
cinematografică;
- argumentarea, sub raportul creaţiei, a literaturii ca sursă cinematografică;
- identificarea gradului de fidelitate a reprezentării, operei literare in filmografie,
si al selecţiilor realizate;
- dezbaterea actului de creaţie din perspectiva caracterului universal şi a valorii
axiologice
Locul desfăşurării - sala de proiecţie : biblioteca şi laboratorul de informatică
Participanţi: Organizator: Camelia Bălţătescu, prof. de limba şi literatura română
Colaborator: Carmen Pănuţă, prof. de limba şi literatura română
Elevii clasei susmenţionate
Etapele activităţii: - Introducere în diversitatea temelor discutate;
- Date biografice şi opera autorului : texte tipărite şi suport informatizat;
- Prezentare Power-Point privind activitatea artistică şi profesională: „Al matale
Caragiale” şi „Moş Virgulă” ;
- Vizionarea filmului „O scrisoare pierdută” ecranizare a Studioului Cinematografic
Bucureşti; realizare după spectacolul Teatrului Naţional „I.L.Caragiale” în regia lui Sică
Alexandrescu, piesă prezentată la televiziune în anul 1953.
- Activităţi privind exersarea competenţelor şi abilităţilor de descifrare
interpretare şi analiză în vederea înţelegerii şi valorificării textului, respectiv valorificarea şi
dezvoltarea abilităţilor de formulare a părerilor privind evenimentele şi personajele studiate.
- Evaluare, in format computerizat, proiecţie (itemi de diverse tipuri)
Produse didactice / Rezultate: 1. Sensibilizarea si stimularea elevilor in vederea
participării la activităţi similare;
2. Dezvoltarea universului cultural şi de informare;
3. Panoul şi materiale în format PC, utilizabile şi în cadrul altor activităţi;
Prof. Camelia Bălţătescu
Proiect de activitate integrată/ Articol înv. Deszo Hajnal - Revista școlii nr.4
PROIECT DE ACTIVITATE INTEGRATĂ
”Cine suntem?”/”Ziua Unirii”
Proiectul de activitate integrată prezentat aici a fost aplicat cu succes la grădinița din Vâlcele în 22 ianuarie, mijlocul de realizare al acestuia fiind reprezentat de activitatea integrată (ADP,ADE, ALA); s-a lucrat frontal, pe grupuri și individual.
Proiectul are ca scopuri:
Valorificarea cunoștințelor despre activitatea domnitorului A.I.Cuza;
Exersarea deprinderilor tehnice de lucru necesare activităților practice.
Obiective operaționale:
Să cunoască semnificația zilei de 24 ianuarie;
Să coloreze o imagine dată, respectând indicațiile primite și utilizând tehnici și instrumente adecvate;
Să coopereze la realizarea sarcinii, lucrând individual sau în grup;
Să evalueze corect lucrarea pe baza criteriilor stabilite;
Să decupeze și să lipească diferite elemente, pe care să le îmbine armonios obținând lucrarea finală;
Să execute elemente simple ale dansului popular;
Să interacționeze cu partenerii de joc.
Metode și procedee : conversația, explicația și demonstrația, bulgărele de zăpadă (piramida), exercițiul.
Material didactic: foarfece, lipici, hârtie glasatâ, hârtie creponată, șablon harta României, foi de desen, creioane colorate, acuarele, pensule, plastilină, planșete.
SCENARIUL ZILEI
ADP (activități de dezvoltare personală):
Copiii se adună în sala de grupă. Activitatea debutează cu întâlnirea de grup între copii și educatoare prin intermediul salutului de dimineață:
“Dimineața a sosit,/ Toți copiii au venit.
În cerc să ne-adunăm,/ Pe covor să ne-așezăm,
Cu toții să ne salutăm:
-Bună dimineața, dragi pitici,/ Mă bucur că sunteți aici.
A-nceput o nouă zi,/ Buna dimineața, copii!”
Copiii răspund salutului și se salută reciproc.
Discuții în cerc referitoare la calendarul naturii și jurnalul grupei.
Apoi are loc o conversație despre anotimpul în care ne aflăm, despre tema săptămânii, despre ziua care se apropie, 24 ianuarie, ziua Unirii.
T(tranzitie): ‖Suntem veseli și cântăm/ Tra, la, la ,la, la,/ Nu e greu să învățăm/ Tra, la, la, la, la./ Dar noi vrem să ne jucăm/ Tra..../ Și în joacă să-nvățăm/ Tra.......”
În funcție de opțiuni, copiii se vor așeza în centrele de interes amenajate.
Centrul ARTA:
Desen - Harta țării
Modelaj, pictura – Drapelul țării
Centrul CONSTRUCȚII:
Steagul – mozaic
Cetatea
T: Momentul de tranziție se realizează prin cântecul: ―Drag mi-e jocul românesc‖.
ADE (activități pe domenii experiențiale). Activitate practică – Colaj
Se solicită copiilor așezarea la măsuțe în funcție de nivelul de vârstă.
Se anunță tema și obiectivele.
Se solicită copiilor să recunoască și să denumească materialul de pe mese, apoi să precizeze ce se poate face cu acestea.
Se explică copiilor că fiecare grup va folosi tehnici de lucru diferite:
primul grup – mototolirea hârtiei creponate roșii, galbene și albastre
al doilea grup – decuparea, din hârtie glasată, a siluetelor de copii pe care, în perechi, le vor asambla, obținând o horă.
Fiecare grup va veni și își va plasa lucrarea astfel încât să realizeze un tablou corect și estetic.
Se cere copiilor să priveasca tabloul obținut, apoi să-i găsească un titlu.
Aprecieri asupra modului de lucru, a comportamentului lor din timpul activității.
ALA (activități la liberă alegere):
―Hora Unirii‖ a adunat la un loc copii, educatoare, părinți.
”Cine suntem?”/”Ziua Unirii”
Proiectul de activitate integrată prezentat aici a fost aplicat cu succes la grădinița din Vâlcele în 22 ianuarie, mijlocul de realizare al acestuia fiind reprezentat de activitatea integrată (ADP,ADE, ALA); s-a lucrat frontal, pe grupuri și individual.
Proiectul are ca scopuri:
Valorificarea cunoștințelor despre activitatea domnitorului A.I.Cuza;
Exersarea deprinderilor tehnice de lucru necesare activităților practice.
Obiective operaționale:
Să cunoască semnificația zilei de 24 ianuarie;
Să coloreze o imagine dată, respectând indicațiile primite și utilizând tehnici și instrumente adecvate;
Să coopereze la realizarea sarcinii, lucrând individual sau în grup;
Să evalueze corect lucrarea pe baza criteriilor stabilite;
Să decupeze și să lipească diferite elemente, pe care să le îmbine armonios obținând lucrarea finală;
Să execute elemente simple ale dansului popular;
Să interacționeze cu partenerii de joc.
Metode și procedee : conversația, explicația și demonstrația, bulgărele de zăpadă (piramida), exercițiul.
Material didactic: foarfece, lipici, hârtie glasatâ, hârtie creponată, șablon harta României, foi de desen, creioane colorate, acuarele, pensule, plastilină, planșete.
SCENARIUL ZILEI
ADP (activități de dezvoltare personală):
Copiii se adună în sala de grupă. Activitatea debutează cu întâlnirea de grup între copii și educatoare prin intermediul salutului de dimineață:
“Dimineața a sosit,/ Toți copiii au venit.
În cerc să ne-adunăm,/ Pe covor să ne-așezăm,
Cu toții să ne salutăm:
-Bună dimineața, dragi pitici,/ Mă bucur că sunteți aici.
A-nceput o nouă zi,/ Buna dimineața, copii!”
Copiii răspund salutului și se salută reciproc.
Discuții în cerc referitoare la calendarul naturii și jurnalul grupei.
Apoi are loc o conversație despre anotimpul în care ne aflăm, despre tema săptămânii, despre ziua care se apropie, 24 ianuarie, ziua Unirii.
T(tranzitie): ‖Suntem veseli și cântăm/ Tra, la, la ,la, la,/ Nu e greu să învățăm/ Tra, la, la, la, la./ Dar noi vrem să ne jucăm/ Tra..../ Și în joacă să-nvățăm/ Tra.......”
În funcție de opțiuni, copiii se vor așeza în centrele de interes amenajate.
Centrul ARTA:
Desen - Harta țării
Modelaj, pictura – Drapelul țării
Centrul CONSTRUCȚII:
Steagul – mozaic
Cetatea
T: Momentul de tranziție se realizează prin cântecul: ―Drag mi-e jocul românesc‖.
ADE (activități pe domenii experiențiale). Activitate practică – Colaj
Se solicită copiilor așezarea la măsuțe în funcție de nivelul de vârstă.
Se anunță tema și obiectivele.
Se solicită copiilor să recunoască și să denumească materialul de pe mese, apoi să precizeze ce se poate face cu acestea.
Se explică copiilor că fiecare grup va folosi tehnici de lucru diferite:
primul grup – mototolirea hârtiei creponate roșii, galbene și albastre
al doilea grup – decuparea, din hârtie glasată, a siluetelor de copii pe care, în perechi, le vor asambla, obținând o horă.
Fiecare grup va veni și își va plasa lucrarea astfel încât să realizeze un tablou corect și estetic.
Se cere copiilor să priveasca tabloul obținut, apoi să-i găsească un titlu.
Aprecieri asupra modului de lucru, a comportamentului lor din timpul activității.
ALA (activități la liberă alegere):
―Hora Unirii‖ a adunat la un loc copii, educatoare, părinți.
Înv. Deszo Hajnal
Reprezentarea grafică a funcțiilor matematice/ Art. prof. Blănaru -Revista școlii Numărul 4
REPREZENTAREA GRAFICĂ A DIFERITELOR FUNCȚII MATEMATICE
(continuare din numărul trecut)
Desfășurarea experimentului :
-un elev așază metrul pe masă
-un elev deplasează camionul cu viteză constantă și în linie dreaptă (mișcarea rectilinie uniformă)
-un elev alege poziții A(x1) B(x2) , C(x3) ,D(x4) , E(x5) , F(x6) , G(x7) , H(x8) , I(x9) , J(x10)
-un alt elev, pentru aceste poziții citește pe ceas timpul
A(t1) B(t2) , C(t3) ,D(t4) , E(t5) , F(t6) , G(t7) , H(t8) , I(t9) , J(t10)
-Analizați valorile distanței și timpului ; discutați în grup ;
- realizați o ipoteză și scrieți – cum se modifica distanța funcție de timp?
-care dintre următoarele diagrame ar reprezenta corect valorile distanței funcție de timp?
Cerințe :- efectuați experimentul
- realizați discuții cu colegii ; într-adevar, este distanța măsurată funcție de timp?
- realizați schema experimentului
-treceți datele în tabelul de date
nr | x(m) | t(s) | obs |
1. | |||
2. | |||
3. | |||
4. | |||
5. | |||
6. | |||
7. | |||
8. | |||
9. | |||
10. | |||
11. |
-realizați graficul dependenței, distanța funcție de timp – răspundeți în scris :
I .Evaluarea proprietăților relațiilor funcționale
a)cum se modifică valoarea distanței când timpul crește în valoare cu 2 secunde ?
b) cum se modifică valoarea distanței când timpul crește în valoare cu 10 secunde ?
II.Confirmă graficul ipoteza propusă de voi?
Analiza activității comparativ între grupele de lucru
Prof. Blănaru Mihaela
Romulus Cioflec-fiul Araciului/ Articol prof. Kerekes Rozalia - Revista școlii nr.4
Romulus Cioflec-fiul Araciului
La Araci, la cotitura drumului spre ieșirea din sat, la numărul 301, există o casă veche, bătrânească, cu două geamuri la ulița principală. Aici își petrecea verile o nepoată a scriitorului, cu familia sa, venind din București. Azi, renovată, este casa memorială Romulus Cioflec.
Aici se naște, la 25 martie 1882 Romulus Cioflec, unul din cei paisprezece copii ai dascălului Constantin Cioflec, țăran harnic și talentat, fiind 60 de ani cântăreț la biserica din Araci. Din clasa a IV-a pleacă la Brașov, unde devine elev la Liceul ‖Andrei Șaguna‖. Apoi, se înscrie la Școala normală de la Câmpulung Muscel. Aici ia naștere dorința de a scrie versuri, dar nu reușește! În 1901 este numit învățător într-un sat din județul Prahova, Chiojdanca. Mai târziu, experiența de învățător și realitățile din satele prahovene de la începutul secolului, vor forma substanța voluminosului roman „Boierul‖. Se hotărăște să urmeze o facultate, astfel încât, în 1904 pleacă la București și intră pedagog la Institutul Virgil Popescu. Era foarte retras în mijlocul unor băieți foarte gălăgioși. Își dă diferențele pentru liceu și intră student la Facultatea de Litere și Filozofie, specialitatea limba română. Este coleg cu George Topîrceanu și se leagă o strânsă prietenie între ei. Între 1905-1930 funcționează la Biblioteca Academiei Române. Student fiind, începe să colaboreze la revistele timpului, fiind corespondentul ziarelor: Gazeta Transilvaniei, Lupta, România, apoi scrie la Viața românească, Sămănătorul, Viața literară, Luceafărul, Literatură și artă română (1906), Adevărul literar, Epoca, Dimineața.
În 1905 trimite la Sămănătorul prima schiță, ‖Un gând‖. În Viața literară(1906) apar nuvelele : Doi prieteni, Suflete fără noroc și poezia Ruga. Tot aici apare nuvela ‖Doamne ajută-ne”. George Topîrceanu îl îndeamnă să mai încerce să publice. În 1907, apare volumul Doamne ajută-ne, George Călinescu menționând acest volum în Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, datorită preocupării scriitorului față de oamenii ce luptau ‖pentru pâine‖ și față de ‖sufletele fără noroc‖ din mediul rural. În anul 1911 face o vizită în Italia, împreună cu elevii liceului românesc din Brașov. În 1913 se suie pentru prima dată într-un avion decalrând: ‖m-am suit în avion, ca să văd cum este‖.
În 1914 își ia licența- magna cum laude și este numit profesor de română și germană la Pomârla. Aici cunoaște mănăstirile și se leagă mai mult de Moldova, în plus, îi cunoaște pe Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Garabet Ibrăileanu și D.D.Pătrășcanu. Face războiul în Moldova, este ofițer în armata română, apoi face parte din Comisia școlară moldovenească. Opt ani rămâne profesor la Liceul ‖Eminescu‖ din Chișinău. Se căsătorește cu o colegă, profesoară, mult mai în vârstă decât el, Antonia.
Din păcate nu se poate realiza ca om și ca scriitor, nici în comuna Pomârla, nici la Chișinău.Urmeaza perioada șederii la Timișoara
La Araci, la cotitura drumului spre ieșirea din sat, la numărul 301, există o casă veche, bătrânească, cu două geamuri la ulița principală. Aici își petrecea verile o nepoată a scriitorului, cu familia sa, venind din București. Azi, renovată, este casa memorială Romulus Cioflec.
Aici se naște, la 25 martie 1882 Romulus Cioflec, unul din cei paisprezece copii ai dascălului Constantin Cioflec, țăran harnic și talentat, fiind 60 de ani cântăreț la biserica din Araci. Din clasa a IV-a pleacă la Brașov, unde devine elev la Liceul ‖Andrei Șaguna‖. Apoi, se înscrie la Școala normală de la Câmpulung Muscel. Aici ia naștere dorința de a scrie versuri, dar nu reușește! În 1901 este numit învățător într-un sat din județul Prahova, Chiojdanca. Mai târziu, experiența de învățător și realitățile din satele prahovene de la începutul secolului, vor forma substanța voluminosului roman „Boierul‖. Se hotărăște să urmeze o facultate, astfel încât, în 1904 pleacă la București și intră pedagog la Institutul Virgil Popescu. Era foarte retras în mijlocul unor băieți foarte gălăgioși. Își dă diferențele pentru liceu și intră student la Facultatea de Litere și Filozofie, specialitatea limba română. Este coleg cu George Topîrceanu și se leagă o strânsă prietenie între ei. Între 1905-1930 funcționează la Biblioteca Academiei Române. Student fiind, începe să colaboreze la revistele timpului, fiind corespondentul ziarelor: Gazeta Transilvaniei, Lupta, România, apoi scrie la Viața românească, Sămănătorul, Viața literară, Luceafărul, Literatură și artă română (1906), Adevărul literar, Epoca, Dimineața.
În 1905 trimite la Sămănătorul prima schiță, ‖Un gând‖. În Viața literară(1906) apar nuvelele : Doi prieteni, Suflete fără noroc și poezia Ruga. Tot aici apare nuvela ‖Doamne ajută-ne”. George Topîrceanu îl îndeamnă să mai încerce să publice. În 1907, apare volumul Doamne ajută-ne, George Călinescu menționând acest volum în Istoria literaturii române de la origini și până în prezent, datorită preocupării scriitorului față de oamenii ce luptau ‖pentru pâine‖ și față de ‖sufletele fără noroc‖ din mediul rural. În anul 1911 face o vizită în Italia, împreună cu elevii liceului românesc din Brașov. În 1913 se suie pentru prima dată într-un avion decalrând: ‖m-am suit în avion, ca să văd cum este‖.
În 1914 își ia licența- magna cum laude și este numit profesor de română și germană la Pomârla. Aici cunoaște mănăstirile și se leagă mai mult de Moldova, în plus, îi cunoaște pe Mihail Sadoveanu, Demostene Botez, Garabet Ibrăileanu și D.D.Pătrășcanu. Face războiul în Moldova, este ofițer în armata română, apoi face parte din Comisia școlară moldovenească. Opt ani rămâne profesor la Liceul ‖Eminescu‖ din Chișinău. Se căsătorește cu o colegă, profesoară, mult mai în vârstă decât el, Antonia.
Din păcate nu se poate realiza ca om și ca scriitor, nici în comuna Pomârla, nici la Chișinău.Urmeaza perioada șederii la Timișoara
Prof. Kerekes Rozalia
Dacii în județul Covasna/ Art. prof. Moldovan-Revista școlii Numărul 4
Dacii în județul Covasna
(Continuarea din numărul trecut)
Piesele de uz personal, vestimentaţie, podoabe sunt, în cele mai multe cazuri, producţii autohtone, imitaţii după cele greco-romane.Atelierele în care se executau puteau fi locale sau răspândite în diferite staţiuni dacice.
Ca pretutindeni în ţinutul dacic şi aici activităţiile curente au fost completate de cele de natură spirituală concretizate în complexe şi manifestări rituale şi magice. Credinţele religioase s-au manifestat şi în artă,cu deosebire în cea a argintului, reprezentările zoo- şi antropomorfe fiind aproape întotdeauna legate de acestea1.De altfel, chiar Strabon ne spune că la neamul geţilor "râvna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie". Acest fapt, conform aceluiaşi autor, se datora in general femeilor "căci ele împing pe bărbati la o prea mare slăvire a zeilor, la serbări în cinstea lor şi la acte de adoraţie"2. Marile ceremonii religioase se desfăşurau în preajma sanctuarelor dedicate divinităţilor. Probabil, pentru locuitorii obişnuiţi, practicile respective se ţineau în locuri sacre, fapt ce ar explica lipsa construcţiilor monumentale, a sanctuarelor, în ţinuturile prezentate.
Numărul de locuitori ai Daciei a ridicat de-a lungul timpului o serie de controverse. Izvoarele istorice care pot fi folosite pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra numărului populaţiei din ţinuturile geto-dacice, sunt cele ce fac referire la armată şi expediţii militare. De la Strabon aflăm că, în timpul domniei lui Burebista „numărul dacilor crescuse neânchipuit de mult, întratât încât puteau să trimită în luptă până la 200.000 de oameni‖. După moartea lui Burebista „urmaşii .. la domnie s-au dezbinat fărâmiţând puterea în mai multe părţi,cu toate acestea ei sunt încă în stare şi azi să trimită în luptă 40.000 de oameni‖3. În secolul Id.Hr. aflăm că „Aelius Catus a strămutat din teritoriile de dincolo de Istru în Tracia 50.000 de oameni luaţi de la geţi, ‖neam vorbind aceaşi limbă cu tracii ‖4 iar guvernatorul provinciei Moesia, Plautius Silvanus Aelianus a stămutat de la nord de gurile Dunării „peste 100.000 transdanubieni,populaţie amestecată de geţi,bastarni şi sarmaţi‖5. Pe baza acestor izvoare, C.Daicoviciu estimeaza numărul locuitorilor din timpul lui Burebista undeva in jurul a 500.000, N.Iorga la 100.000 iar V.Pârvan la 1.000.0006. Având în vedere numărul aşezărilor descoperite în această zonă (estul Transilvaniei), a numărului de locuinţe descoperite, V.Crişan crede că între secolele Iî.Hr.-Id.Hr, aici locuiau in jur de 30.000 de oameni7. Civilizaţia dacică, ajunsă la apogeu în vremea lui Decebal, a fost brutal întreruptă prin cucerirea teritoriilor de către romani. După cum este cunoscut, estul şi sud-estul Transilvaniei au fost cucerite pe parcursul celui de-al doilea razboi (105-106 d.Hr.), moment în care este semnalată şi distrugerea fortificaţiilor. Victoria romană a însemnat aşadar sfârşitul istoriei unui popor, dar şi începutul altuia nou, practic începutul istoriei poporului care avea să se zămislească din amestecul învinşilor cu invingătorii.
1 Istoria României.Transilvania,I,Cluj-Napoca,1997,p.95 2 Strabon,Geografia,VII,3,4,după izvoarele Istoriei României,I,Bucureşti,1964,p.229 3 Izvoare privind Istoria României,I,Bucureşti,1964,p.583 4 H.Daicoviciu,Dacia,p.112 5 idem,p.120 6 Istoria României,I,1960,p.267 7 V.Crişan,Dacii din estul Transilvaniei,Sf.Gheorghe,2000,p.157
(Continuarea din numărul trecut)
Piesele de uz personal, vestimentaţie, podoabe sunt, în cele mai multe cazuri, producţii autohtone, imitaţii după cele greco-romane.Atelierele în care se executau puteau fi locale sau răspândite în diferite staţiuni dacice.
Ca pretutindeni în ţinutul dacic şi aici activităţiile curente au fost completate de cele de natură spirituală concretizate în complexe şi manifestări rituale şi magice. Credinţele religioase s-au manifestat şi în artă,cu deosebire în cea a argintului, reprezentările zoo- şi antropomorfe fiind aproape întotdeauna legate de acestea1.De altfel, chiar Strabon ne spune că la neamul geţilor "râvna pentru cele divine a fost un lucru de căpetenie". Acest fapt, conform aceluiaşi autor, se datora in general femeilor "căci ele împing pe bărbati la o prea mare slăvire a zeilor, la serbări în cinstea lor şi la acte de adoraţie"2. Marile ceremonii religioase se desfăşurau în preajma sanctuarelor dedicate divinităţilor. Probabil, pentru locuitorii obişnuiţi, practicile respective se ţineau în locuri sacre, fapt ce ar explica lipsa construcţiilor monumentale, a sanctuarelor, în ţinuturile prezentate.
Numărul de locuitori ai Daciei a ridicat de-a lungul timpului o serie de controverse. Izvoarele istorice care pot fi folosite pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra numărului populaţiei din ţinuturile geto-dacice, sunt cele ce fac referire la armată şi expediţii militare. De la Strabon aflăm că, în timpul domniei lui Burebista „numărul dacilor crescuse neânchipuit de mult, întratât încât puteau să trimită în luptă până la 200.000 de oameni‖. După moartea lui Burebista „urmaşii .. la domnie s-au dezbinat fărâmiţând puterea în mai multe părţi,cu toate acestea ei sunt încă în stare şi azi să trimită în luptă 40.000 de oameni‖3. În secolul Id.Hr. aflăm că „Aelius Catus a strămutat din teritoriile de dincolo de Istru în Tracia 50.000 de oameni luaţi de la geţi, ‖neam vorbind aceaşi limbă cu tracii ‖4 iar guvernatorul provinciei Moesia, Plautius Silvanus Aelianus a stămutat de la nord de gurile Dunării „peste 100.000 transdanubieni,populaţie amestecată de geţi,bastarni şi sarmaţi‖5. Pe baza acestor izvoare, C.Daicoviciu estimeaza numărul locuitorilor din timpul lui Burebista undeva in jurul a 500.000, N.Iorga la 100.000 iar V.Pârvan la 1.000.0006. Având în vedere numărul aşezărilor descoperite în această zonă (estul Transilvaniei), a numărului de locuinţe descoperite, V.Crişan crede că între secolele Iî.Hr.-Id.Hr, aici locuiau in jur de 30.000 de oameni7. Civilizaţia dacică, ajunsă la apogeu în vremea lui Decebal, a fost brutal întreruptă prin cucerirea teritoriilor de către romani. După cum este cunoscut, estul şi sud-estul Transilvaniei au fost cucerite pe parcursul celui de-al doilea razboi (105-106 d.Hr.), moment în care este semnalată şi distrugerea fortificaţiilor. Victoria romană a însemnat aşadar sfârşitul istoriei unui popor, dar şi începutul altuia nou, practic începutul istoriei poporului care avea să se zămislească din amestecul învinşilor cu invingătorii.
Prof. Moldovan George
Impresii asupra mediului geografic din Vâlcele/Art. prof. Karda Revista școlii Numărul 4
Impresii asupra mediului geografic din Vâlcele
(continuarea din numărul trecut)
Pe Dealul Vecer este o rezervație dendrologică cu plantele ocrotite de lege Adonis și Pulsatila. Aici suntem martori la încăpățânarea Oltului, care, parcă atras de frumusțea peisajului nu mai vrea să plece și realizează o întoarcere de 180 grade, schimbând direcția cursului. De fapt, acesta este singurul sector unde Oltul, în lungul său drum curge în direcția sud-nord. Este un amfitetatru uriaș de unde se deschide o vedere amplă asupra Țării Bârsei.
(continuarea din numărul trecut)
Pe Dealul Vecer este o rezervație dendrologică cu plantele ocrotite de lege Adonis și Pulsatila. Aici suntem martori la încăpățânarea Oltului, care, parcă atras de frumusțea peisajului nu mai vrea să plece și realizează o întoarcere de 180 grade, schimbând direcția cursului. De fapt, acesta este singurul sector unde Oltul, în lungul său drum curge în direcția sud-nord. Este un amfitetatru uriaș de unde se deschide o vedere amplă asupra Țării Bârsei.
Oltul la Ariușd
Și nu în ultimul rând, trebuie să amintim de mica așezare Hetea, situată la est de Vâlcele la o altitudine de 900m. Este un un loc feeric, iar cu peisajele sale naturale pare o ―insulă ― aflată în paradisul naturii. Așadar, comuna Vâlcele nu duce lipsa deloc de ―comori‖ ale naturii , principala sarcina a noastră fiind păstrarea și ocrotirea acestora pentru totdeauna. Nu este ușor, aici intervine rolul nostru, al cadrelor didactice, să educăm copii în așa fel încât ei să prețuiască natura și să organizăm activități concrete de strângere de deșeuri, activități în care implic școala de mulți ani.
Ecologizarea pârâului Vâlcele
Prof. Karda Adam
De ce ouă roşii de Paşti?/ Articol inst. Mihalca Silvia - Revista școlii nr.4
Sărbători
Pentru că se apropie sărbătorile pascale, revista noastră vă propune să vă reamintiți legendele din jurul acestora și o idee pentru a decora clasa.
De ce ouă roşii de Paşti?
Legendele creştine leagă simbolul ouălelor roşii de patimile lui Iisus. Răstignirea şi Învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara cu reluarea ciclurilor vieţii.
Oul, el însuşi purtător de viaţă, este un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei.
Legenda spune ca atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roşii. O altă tradiţie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce. Altă legendă afirmă că după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saducei şi rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei a spus: "Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus". Nici nu şi-a terminat acela spusele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.
O altă legendă spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota. Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte. Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
- Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a Înviat! Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a Înviat! De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: ”Hristos a Înviat!” și primind răspunsul : ”Adevărat a Înviat!” De atunci a rămas obiceiul ca orice femeie credinciosă să vopsescă ouă roşii de Paşti.
În tradiţia populară românească ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situaţii etc. Culoarea roşie este simbol al focului purificator. O credintă din Bucovina afirmă că oul roşu este apărator de diavol. Acesta se interesează dacă oamenii fac ouă roşii şi umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume.
Una dintre cele mai vechi mărturii privind ouăle colorate de la români este cea a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean. Culorile şi ornamentarea geometrică folosite corespund unei anumite simbolistici şi semnificaţii:
• Roşu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă.
• Negru = absolutism, statornicie, eternitate.
• Galben = lumina, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate.
• Verde = reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă.
• Albastru = cer, sănătate, vitalitate.
• Violet = stapânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.
• linia dreaptă verticală = viaţă
• linia dreaptă orizontală = moartea
• linia dublă dreaptă = eternitatea
• linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea
• linia uşor ondulată = apa, purificarea
• spirala = timpul, eternitatea
• dubla spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.
Sursă: www.legende/www.desene
Pentru că se apropie sărbătorile pascale, revista noastră vă propune să vă reamintiți legendele din jurul acestora și o idee pentru a decora clasa.
De ce ouă roşii de Paşti?
Legendele creştine leagă simbolul ouălelor roşii de patimile lui Iisus. Răstignirea şi Învierea reprezintă reînvierea naturii primăvara cu reluarea ciclurilor vieţii.
Oul, el însuşi purtător de viaţă, este un simbol al regenerării, al purificării şi al veşniciei.
Legenda spune ca atunci când Iisus a fost bătut cu pietre, acestea atingându-l s-au transformat în ouă roşii. O altă tradiţie afirmă că Sf. Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce. Altă legendă afirmă că după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saducei şi rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei a spus: "Când va învia cocoşul pe care-l mâncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus". Nici nu şi-a terminat acela spusele şi ouăle s-au şi făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi.
O altă legendă spune că în vremea când Iisus era răstignit pe cruce, şi suferea pentru păcatele noastre, în Cetatea Ierusalim a venit o femeie care a adus cuiva un coş plin cu ouă. Trecând ea prin acel oraş a auzit că Domnul nostru Iisus Hristos a fost condamnat la moarte şi a fost dus să fie răstignit pe dealul Golgota. Când femeia a auzit vestea aceea cutremurătoare, inima ei a fost cuprinsă de o mare durere. Ea era cu atât mai supărată pentru că Iisus l-a vindecat odată pe fiul ei, care era bolnav de moarte. Aşa cum era, cu coşul plin de ouă, a fugit repede la dealul Golgota, unde Iisus era bătut în cuie pe cruce şi nişte soldaţi îl păzeau. Din mâinile şi picioarele Lui sfinte curgeau stropi mari de sânge.
Femeia şi-a aşezat coşul ei cu ouă acolo jos, lângă crucea Domnului, şi a început să se roage plângând de durere:
- Doamne Sfinte, Tu, care ai făcut numai bine, ai salvat oameni de la moarte, ai înviat morţii şi ne-ai învăţat să credem în Dumnezeu, acum eşti răstignit pe cruce ca cel mai mare duşman. Te rugăm, iartă-ne pe noi, păcătoşii, şi lasă-ne un semn, să ne aducem aminte de suferinţa pe care ai îndurat-o pentru noi.
Când s-a ridicat femeia de jos, ouăle din coşul ei erau toate roşii de la sângele care picurase pe ele din rănile Lui Iisus. Femeia n-a mai mers acasă, ci a rămas în oraşul Ierusalim. După trei zile de la răstignire, acea femeie împreună cu alte femei au mers la mormântul Domnului, dar acesta era gol şi atunci s-au bucurat mult, spunând: Hristos a Înviat! Plină de bucurie, femeia spunea tuturor despre ouăle roşii din coşul ei, care erau semnul suferinţelor Lui Iisus pe cruce. Cu ochii strălucind de bucurie împărţea tuturor câte un ou roşu, spunându-le: Hristos a Înviat! De atunci, în fiecare an, în Vinerea Mare, femeia aceea credincioasă îşi pregătea câte un coş cu ouă roşii în amintirea Răstignirii şi Învierii Domnului. Le împărţea copiilor şi săracilor, povestindu-le despre suferinţele lui Iisus pentru mântuirea noastră, a oamenilor. Apoi îi punea să ciocnească în amintirea Învierii Domnului, spunându-le: ”Hristos a Înviat!” și primind răspunsul : ”Adevărat a Înviat!” De atunci a rămas obiceiul ca orice femeie credinciosă să vopsescă ouă roşii de Paşti.
În tradiţia populară românească ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase: vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situaţii etc. Culoarea roşie este simbol al focului purificator. O credintă din Bucovina afirmă că oul roşu este apărator de diavol. Acesta se interesează dacă oamenii fac ouă roşii şi umblă cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume.
Una dintre cele mai vechi mărturii privind ouăle colorate de la români este cea a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean. Culorile şi ornamentarea geometrică folosite corespund unei anumite simbolistici şi semnificaţii:
• Roşu = simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă.
• Negru = absolutism, statornicie, eternitate.
• Galben = lumina, tinereţe, fericire, recoltă, ospitalitate.
• Verde = reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă.
• Albastru = cer, sănătate, vitalitate.
• Violet = stapânire de sine, răbdare, încrederea în dreptate.
• linia dreaptă verticală = viaţă
• linia dreaptă orizontală = moartea
• linia dublă dreaptă = eternitatea
• linia cu dreptunghiuri = gândirea şi cunoaşterea
• linia uşor ondulată = apa, purificarea
• spirala = timpul, eternitatea
• dubla spirală = legătura dintre viaţă şi moarte.
Sursă: www.legende/www.desene
Inst. Mihalca Silvia
Hai să ne pregătim de Paște.../ Articol inv.Kolcze Erika - Revista școlii nr.4
Hai să ne pregătim de Paște...
Iepuraș
Materiale: Hârtie pătrată albă.
Procedura:
- Hartia pătrată, așezată ca un romb se îndoaie pe linia punctată;
- Se îndoaie pe linia punctată din nou, ca să se formeze o dungă, după care se desface;
- Se îndoaie pe linia punctată;
- Se îndoaie pe liniile punctate;
- Se întoarce pe partea cealaltă.
- Se îndoaie spre dos pe linia punctată.
- Se îndoaie spre dos pe linia punctată.
- Desenează nas, ochi, gură și ai iepurașul gata.
9.Și stând în "piciorușe".
Concluziile comisiei de ancheta/ Articol prof.Gagyi Iosif - Revista școlii nr.4
CONCLUZIILE COMISIEI DE ANCHETĂ
După ce la 27 sept. 1825 s-a inaugurat prima linie ferată din lume, pe distanța Stockton – Darlington, George Stephenson, părintele trenului, s-a gândit la construirea unei linii ferate între două orașe mai importante : Birmingham și Liverpool. Însă această idee s-a lovit de ignoranța și răutatea oamenilor, dar mai ales de interesele celor care au avut de pierdut din cauza aceasta.
Pentru a studia problema trenului din toate punctele de vedere, s-a constituit o comisie, care prin memoriul său științific, s-a arătat împotriva construirii liniei ferate, din următoarele motive :
1. Ar tulbura liniștea vacilor care pasc și deci vor da mai puțin lapte. E foarte posibil, ca unele vaci, din această pricină, să ajungă sterpe.
2. Zgomotul locomotivei va speria în asemenea măsura găinile din întreaga regiune, încât nu vor mai putea oua în pace, ceea ce va pricinui gospodărilor pagube însemnate.
3. Locomotiva zvârle în văzduh un fum otrăvitor care va ucide toate păsărelele. Cerul se va înnegri din pricina funinginii de la cazanul locomotivei, încât Soarele nu se va mai vedea ca înainte.
4. Scânteile de la locomotive amenință grânele de pe câmp, iar la trecerea prin sate și târguri, vor aprinde casele oamenilor.
5. Caii vor dispărea cu desăvârșire, nu numai din pricina concurenței, dar și din lipsă de hrană, deoarece iarba și fânul vor fi arse de focul locomotivei.
6. Călătorii vor fi amenințați de cel mai mare pericol, deoarece o explozie a cazanului locomotivei îi va face pe toți praf și pulbere.
După ce la 27 sept. 1825 s-a inaugurat prima linie ferată din lume, pe distanța Stockton – Darlington, George Stephenson, părintele trenului, s-a gândit la construirea unei linii ferate între două orașe mai importante : Birmingham și Liverpool. Însă această idee s-a lovit de ignoranța și răutatea oamenilor, dar mai ales de interesele celor care au avut de pierdut din cauza aceasta.
Pentru a studia problema trenului din toate punctele de vedere, s-a constituit o comisie, care prin memoriul său științific, s-a arătat împotriva construirii liniei ferate, din următoarele motive :
1. Ar tulbura liniștea vacilor care pasc și deci vor da mai puțin lapte. E foarte posibil, ca unele vaci, din această pricină, să ajungă sterpe.
2. Zgomotul locomotivei va speria în asemenea măsura găinile din întreaga regiune, încât nu vor mai putea oua în pace, ceea ce va pricinui gospodărilor pagube însemnate.
3. Locomotiva zvârle în văzduh un fum otrăvitor care va ucide toate păsărelele. Cerul se va înnegri din pricina funinginii de la cazanul locomotivei, încât Soarele nu se va mai vedea ca înainte.
4. Scânteile de la locomotive amenință grânele de pe câmp, iar la trecerea prin sate și târguri, vor aprinde casele oamenilor.
5. Caii vor dispărea cu desăvârșire, nu numai din pricina concurenței, dar și din lipsă de hrană, deoarece iarba și fânul vor fi arse de focul locomotivei.
6. Călătorii vor fi amenințați de cel mai mare pericol, deoarece o explozie a cazanului locomotivei îi va face pe toți praf și pulbere.
Prof.Gagyi Iosif
Istoria numărului zero/ Articol prof. Szasz Maria - Revista școlii nr.4
Istoria numărului zero
În primele secole ale erei noastre, un hindus al cărui nume n-a fost conservat de istorie, imagina un caracter special, actualmente numit „zero”, pentru a marca absenţa unei cifre de o ordine oarecare dintr-un număr. Sistemul de numeraţie pus la punct în India s-a bazat apoi şi pe folosirea semnului respectiv.
Se presupune că noţiunea de „zero” a fost folosită pentru prima dată în Babilonul antic unde s-au descoperit şi principiile sistemului de numeraţie utilizat de noi.
Prin secolul al VII – lea, arabii înţeleg toată semnificaţia noii cifre şi o preiau. Ei observă că zero este un „operator” , întrucât fiecare zero adăugat la dreapta unui număr permite multiplicarea instantanee a acestuia cu 10. În secolul al IX – lea, marele învăţat Mahomed din Horezm – unul din creatorii algebrei – îl întrebuinţează într-un tratat de aritmetică – „Al. Horezmi” – care s-a bucurat de multă preţuire.
În Europa, sistemul de numeraţie bazat pe zero a fost cunoscut tot prin intermediul arabilor. De fapt, în jurul anului 1820 lucrarea lui Mahomed a fost tradusă în latină.
Aşa-numita „aritmetică comercială” începe să întrebuinţeze cifra zero în secolul al XIV – lea, prin negustorii italieni.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „zero” este de origine latină fiind împrumutat din limba arabă unde sensul său era de „vid”.
Născută din dorinţa de a ţine o socoteală exactă a bunurilor sale, cifra zero este indispensabilă în efectuarea calculelor. Este greu să ne imaginăm că secole de-a rândul oamenii nu au cunoscut această cifră, ceea ce făcea ca efectuarea operaţiilor să fie extrem de dificilă. În zilele noastre, zero a căpătat o importanţă şi mai mare deoarece în calculatoarele electronice numerele se formează din şiruri alcătuite numai din două cifre 0 şi 1.
Ce este un miliard?
În secolul al XV – lea, limita extremă a calculelor posibile era milionul, care a rămas multă vreme o „expresie nebuloasă”. Trei sute de ani mai târziu, astronomii familiarizaţi cu imensitatea cerului aspirau la un număr şi mai mare – miliardul, cu care să poată cataloga stelele şi aştrii.
Un miliard (109) este un număr foarte mare dacă el exprimă, de exemplu un stoc de mere. În acelaşi timp, însă, reprezintă un număr destul de mic dacă este vorba de un număr de atomi. Pentru a ne da mai bine seama ce înseamnă 1 000 000 000 iată câteva curiozităţi care-l au drept … erou:
- Numărul fibrelor nervoase ale creierului uman este de ordinul a 3 miliarde;
- Un om care ar trăi o suta de ani nu ar ajunge să numere decât până la 1000000000, fără a mai avea altă ocupaţie;
- În 55 de ani, un om respiră de un număr de ori egal cu ½ dintr-un miliard;
- În vârstă de 33 de ani, orice fiinţă a trăit doar un miliard de secunde.
În primele secole ale erei noastre, un hindus al cărui nume n-a fost conservat de istorie, imagina un caracter special, actualmente numit „zero”, pentru a marca absenţa unei cifre de o ordine oarecare dintr-un număr. Sistemul de numeraţie pus la punct în India s-a bazat apoi şi pe folosirea semnului respectiv.
Se presupune că noţiunea de „zero” a fost folosită pentru prima dată în Babilonul antic unde s-au descoperit şi principiile sistemului de numeraţie utilizat de noi.
Prin secolul al VII – lea, arabii înţeleg toată semnificaţia noii cifre şi o preiau. Ei observă că zero este un „operator” , întrucât fiecare zero adăugat la dreapta unui număr permite multiplicarea instantanee a acestuia cu 10. În secolul al IX – lea, marele învăţat Mahomed din Horezm – unul din creatorii algebrei – îl întrebuinţează într-un tratat de aritmetică – „Al. Horezmi” – care s-a bucurat de multă preţuire.
În Europa, sistemul de numeraţie bazat pe zero a fost cunoscut tot prin intermediul arabilor. De fapt, în jurul anului 1820 lucrarea lui Mahomed a fost tradusă în latină.
Aşa-numita „aritmetică comercială” începe să întrebuinţeze cifra zero în secolul al XIV – lea, prin negustorii italieni.
Din punct de vedere etimologic, cuvântul „zero” este de origine latină fiind împrumutat din limba arabă unde sensul său era de „vid”.
Născută din dorinţa de a ţine o socoteală exactă a bunurilor sale, cifra zero este indispensabilă în efectuarea calculelor. Este greu să ne imaginăm că secole de-a rândul oamenii nu au cunoscut această cifră, ceea ce făcea ca efectuarea operaţiilor să fie extrem de dificilă. În zilele noastre, zero a căpătat o importanţă şi mai mare deoarece în calculatoarele electronice numerele se formează din şiruri alcătuite numai din două cifre 0 şi 1.
Ce este un miliard?
În secolul al XV – lea, limita extremă a calculelor posibile era milionul, care a rămas multă vreme o „expresie nebuloasă”. Trei sute de ani mai târziu, astronomii familiarizaţi cu imensitatea cerului aspirau la un număr şi mai mare – miliardul, cu care să poată cataloga stelele şi aştrii.
Un miliard (109) este un număr foarte mare dacă el exprimă, de exemplu un stoc de mere. În acelaşi timp, însă, reprezintă un număr destul de mic dacă este vorba de un număr de atomi. Pentru a ne da mai bine seama ce înseamnă 1 000 000 000 iată câteva curiozităţi care-l au drept … erou:
- Numărul fibrelor nervoase ale creierului uman este de ordinul a 3 miliarde;
- Un om care ar trăi o suta de ani nu ar ajunge să numere decât până la 1000000000, fără a mai avea altă ocupaţie;
- În 55 de ani, un om respiră de un număr de ori egal cu ½ dintr-un miliard;
- În vârstă de 33 de ani, orice fiinţă a trăit doar un miliard de secunde.
Prof. Szasz Maria
Vorbe înțelepte
Vorbe înțelepte
Fericirea este ceva ce se multiplică atunci când o împarți cu alții.-Paulo Coelho, scriitor brazilian
Educația este cea mai puternică armă care poate schimba lumea.-Nelson Mandela, politician din Africa de Sud
Frumosul este întotdeauna bizar.-Charles Baudelaire, poet francez
Adevărul este că nu există adevăr.- Pablo Neruda, poet chilian
Să trăiești fără speranță înseamnă să încetezi să mai trăiești.- Fiodor Dostoievski, scriitor rus
Două lucruri sunt infinite : universul și prostia umană; și nu sunt sigur în legătură cu universul.- Albert Einstein, fizician german
Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. – Mahatma Gandhi, politician Indian
Să fii mulțumit de propria viață- asta e cea mai mare comoară.-proverb latin
Mai bine să iubești și să pierzi decât să nu iubești deloc- proverb englez
Cine trăiește doar din speranțe va muri de disperare.- proverb italienesc
Poți să cazi singur- dar ca să te ridici, ai nevoie de un prieten care să-ți întindă o mână.- proverb in limba idiș
Când urmezi pe cineva care este bun, înveți să fii bun; când urrnezi un tigru, înveți să muști.- proverb chinezesc
Visează ca și cum nu ai muri niciodată; traiește ca și cum ai muri mâine.- James Dean, actor American
Nu trebuie să-ți amintești de ceea ce ai dat; nu trebuie să uiți niciodată de ceea ce ai primit.- proverb evreiesc
Cunoașterea vorbește, iar înțelepciunea ascultă.-Jimi Hendrix, muzician american
O persoană superioară este modestă atunci când vorbește dar excelează atunci când acționează.- Confucius, filosof chinez
Cel mai deștept om, după părerea mea,este acela care se numește singur prost cel puțin o dată pe lună.- Fiodor Dostoievski, scriitor rus
Un om nu trebuie să încerce să scape de complexe, ci să învețe să le accepte pentru că ele îi conduc comportamentul în lume-Sigmund Freud, psihanalist
Citim lumea pe dos și pretindem că ne înșală- Rabindranath Tagore, poet indian
Nu eu sufăr, ci lumea suferă în mine-Emil Cioran, filosof roman
Poate că pentru lume ești o singură persoană, dar pentru o anumită persoană ești întreaga lume- Gabriel Garcia Marquez, scriitor columbian
M-am gândit că n-am nevoie de nimeni ca să văd că nu știu nimic-Voltaire, gânditor francez
De obicei, oamenii care știu puțin sunt foarte vorbăreți, în timp ce aceia care știu multe spun puțin- Jean Jacques Rousseau, gânditor francez
Cunoașterea cuvintelor conduce la cunoașterea lucrurilor. Platon
Daca suferința n-ar fi instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie- Emil Cioran
Cunoașterea este prin ea însăși putere. Francis Bacon
Sursă pentru o parte din citate:www.intelepciune.ro
Fericirea este ceva ce se multiplică atunci când o împarți cu alții.-Paulo Coelho, scriitor brazilian
Educația este cea mai puternică armă care poate schimba lumea.-Nelson Mandela, politician din Africa de Sud
Frumosul este întotdeauna bizar.-Charles Baudelaire, poet francez
Adevărul este că nu există adevăr.- Pablo Neruda, poet chilian
Să trăiești fără speranță înseamnă să încetezi să mai trăiești.- Fiodor Dostoievski, scriitor rus
Două lucruri sunt infinite : universul și prostia umană; și nu sunt sigur în legătură cu universul.- Albert Einstein, fizician german
Fii tu însuți schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. – Mahatma Gandhi, politician Indian
Să fii mulțumit de propria viață- asta e cea mai mare comoară.-proverb latin
Mai bine să iubești și să pierzi decât să nu iubești deloc- proverb englez
Cine trăiește doar din speranțe va muri de disperare.- proverb italienesc
Poți să cazi singur- dar ca să te ridici, ai nevoie de un prieten care să-ți întindă o mână.- proverb in limba idiș
Când urmezi pe cineva care este bun, înveți să fii bun; când urrnezi un tigru, înveți să muști.- proverb chinezesc
Visează ca și cum nu ai muri niciodată; traiește ca și cum ai muri mâine.- James Dean, actor American
Nu trebuie să-ți amintești de ceea ce ai dat; nu trebuie să uiți niciodată de ceea ce ai primit.- proverb evreiesc
Cunoașterea vorbește, iar înțelepciunea ascultă.-Jimi Hendrix, muzician american
O persoană superioară este modestă atunci când vorbește dar excelează atunci când acționează.- Confucius, filosof chinez
Cel mai deștept om, după părerea mea,este acela care se numește singur prost cel puțin o dată pe lună.- Fiodor Dostoievski, scriitor rus
Un om nu trebuie să încerce să scape de complexe, ci să învețe să le accepte pentru că ele îi conduc comportamentul în lume-Sigmund Freud, psihanalist
Citim lumea pe dos și pretindem că ne înșală- Rabindranath Tagore, poet indian
Nu eu sufăr, ci lumea suferă în mine-Emil Cioran, filosof roman
Poate că pentru lume ești o singură persoană, dar pentru o anumită persoană ești întreaga lume- Gabriel Garcia Marquez, scriitor columbian
M-am gândit că n-am nevoie de nimeni ca să văd că nu știu nimic-Voltaire, gânditor francez
De obicei, oamenii care știu puțin sunt foarte vorbăreți, în timp ce aceia care știu multe spun puțin- Jean Jacques Rousseau, gânditor francez
Cunoașterea cuvintelor conduce la cunoașterea lucrurilor. Platon
Daca suferința n-ar fi instrument de cunoaștere, sinuciderea ar fi obligatorie- Emil Cioran
Cunoașterea este prin ea însăși putere. Francis Bacon
Sursă pentru o parte din citate:www.intelepciune.ro
Prof. Andrei Ionela
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
