Prietenia scriitorului Romulus Cioflec cu Panait Istrati/Art. prof. Kerekes-Revista școlii Numărul 3

Prietenia scriitorului Romulus Cioflec cu Panait Istrati

75 de ani de la moartea scriitorului Panait Istrati

În biografia scriitorului ardelean, un loc de seamă îl ocupă prietenia cu Panait istrati; acest ”Gorki al Balcanilor”, cu care va rămâne prieten nedespărțit de la prima întâlnire până la moartea prematură a acestuia din urmă.
Romulus Cioflec îl cunoscuse pe Panait Istrati în vara anului 1929 la Paris. Cu ocazia acestei întâlniri, cei doi scriitori s-au apropiat fără rezerve: ”Locurile comune pe unde
ne-am purtat , foamea din acei ani, ne-a apropiat ca și ideile”.
Cu prilejul tragicelor evenimente de la Lupeni, Panait Istrati își manifestă dorința de a veni în țară, dar nu putea s-o facă din cauza lipsei de bani și a angajamentului față de Rieder. Romulus Cioflec se oferă să-l împrumute cu banii necesari și-și întrerupe vizita la Paris pentru a veni cu el în țară.
La 7 septembrie cei doi scriitori se aflau la Lupeni, discutau cu o parte din muncitori, cu soțiile celor uciși. Panait Istrati a publicat rezultatele anchetei în recunoscutele foiletoane din „Lupta”, care însemnau în bună parte și divorțul lui de democrația românească. Dacă ar fi mai întârziat în țară, putea fi asasinat.
A urmat o corespondență între cei doi scriitori, sugestivă asupra personalității lor: Panait Istrati, un suflet mare dar instabil, un om de aur dar în același timp capricios; Romulus Cioflec, un om ponderat, prieten adevărat , sincer și cinstit, în fond, temperament de ardelean cuminte. Între cei doi scriitori există o corespondență bogată în care sunt tratate problemele legate de viața lor particulară dar și de operă. Voi cita câteva fragmente din scrisorile lui panait Istrati către Romulus Cioflec și soția acestuia, pentru a reliefa personalitatea scriitorului nostru: ”Pot să vă spun fără cea mai mică exagerare : prieteni cu adevărat umani și cinstiți, ca voi, puțini mai am azi în viață.”. În altă scrisoare: ”Scrisoarea ta din nou îmi dă dovadă de o prietenie cum pot să spun că nu mai am alta în momentul de față. Ești dator, ai o groază de necazuri, uitând că îți mai datorez vreo opt mii de lei, tu ai fi gata să îmi promiți chiar și să vii la mine. Asta se numește eroism, iar în limbajul foștilor trei frați țărăniști, ”natâng”. Altă dată, mulțumindu-i pentru serviciile sale, îi scrie: ”Te-ai ținut deci, de cuvânt ca un englez și m-ai servit strașnic”.
Am insistat poate mai mult asupra prieteniei dintre Panait Istrati și Romulus Cioflec, în primul rând pentru că ea constituie un capitol inedit pentru mulți dintre noi, apoi, pentru că astfel am conturat personalitatea lui Romulus Cioflec-scriitor cinstit și dezinteresat, cu urechea aplecată la suferințele poporului și cu inima alături de acesta. Prietenia cu Panait Istrati durează până în 1935, când se stinge din viață autorul Chirei Chiralina.


Prof. Kerekes Rozalia