Impresii asupra mediului geografic din Vâlcele/ Art. prof. Karda Adam- Revista școlii/Anul I Numărul 2

Impresii asupra mediului geografic din Vâlcele

2oo3 este anul în care am ajuns, ca profesor de geografie la şcolile gimnaziale din comuna Vâlcele. Ca orice om, care este pasionat de natură, când am avut puţin timp liber am început să cutreier în lung şi în lat împrejurimile comunei, adică acele “drumuri”, pe care omul obişnuit de obicei le evită. Nu trebuia să treaca mult timp, să constat, că stau de faţă cu un adevărat laborator geomorfologic, floristic şi arheologic. Nu, nu am exagerat deloc la scrierea acestor enunţuri, pentru că orice om, fie şi puţin laic, dacă descoperă un pic natură din zona comunei, poate observa frumuseţea şi unicitatea “comorilor naturii”.
Comuna Vâlcele se compune din mai multe sate: Valcele, Araci, Ariuşd şi Hetea.

Satul Vâlcele este situat într-o microdepresiune, săpată de-a lungul erelor geologice de pârâul Vâlcele. Este o aşezare situată în inima Munţilor Baraolt, la altitudini cuprinse între 800- 900 m. Fiind situat în “aureola mofetică“ a Carpaţilor Orientali, principala comoară a satului, a fost şi este apa minerală carbo-fero-gazoasă. Apa minerală a marcat profund istoria şi dezvoltarea staţiunii încă de la înfiinţare, printe vizitatorii staţiunii se găseau nume sonore ale istoriei, ca arhiducele austriac Iosif, principele Serbiei Milos Obrenovici, istoricul român Nicolae Bălcescu, apoi Titu Maiorescu, George Bariţiu,
Ion Ghica şi mulţi alţii.
Lăsând la o parte istoria, din nefericire, în prezent nu este valorificat sau este valorificat într-o mică măsură, acest potenţial de nepreţuit ce îl reprezintă apa minerală. Chiar şi clădirile aparţinătoare staţiunii de agrement şi tratament sunt într-o stare deplorabilă.
Şi totuşi, este o plăcere când vine primăvara la Vălcele- eu încă n-am văzut comună mai verde ca aceasta, comparând suprafaţa spaţiului verde cu numărul locuitorilor, Vâlcele sta între locurile fruntaşe ale ţării. Chiar şi în incinta aşezării, de-a lungul drumului, găseşti spaţii verzi întinse în lung şi-n lat, printre gospodăriile oamenilor, de parcă am fi undeva în satele risipite ale moţilor din Apuseni. Rar vezi o aşezare în care pătrunde pădurea sălbatică cu molizi amestecate cu fag şi carpen, care conferă aerului o aromă inconfundabilă . Întru-un cuvânt, aerul pe care îl respiri aici este sănătate pură.
Vizitând satul, prin multe locuri putem observa “inversiunea de vegetaţie” fenomen frecvent întâlnit în depresiunile intramontane din Carpaţii Orientali , o consecinţă logică a inversiunii de temperatură. Adică, ca să fiu mai explicit, coniferele coboară la nivele de altitudini mai scăzute decât foioasele, ceea ce în mod normal se întâmplă invers; coniferele fiind mai rezistente la frig, urcă la înălţimile mai mari, unde temperaturile sunt mai scăzute, iar foioasele sunt adaptate la temperaturi mai ridicate, pe care le găsesc la altitudini mai joase. În timpul iernilor, în aşa-zisele perioade friguroase, gerul coboară în josul depresiunii, generând perioade lungi foarte reci, iar aerul mai cald, fiind mai uşor, se ridică pe versanţii munţilor. Aceasta este cauza pentru care găsim multe petece de molizi în zonele coborâte ale depresiunii (aşezare), şi păduri de fag şi carpen pe versanţii mai înalţi. Din cauza aşezării intramontane, temperaturile medii multianuale sunt mai mici cu 1/2 grade, faţă de celelalte sate din împrejurimi.

Valea pârâului Vâlcele văzut din Dealul Cucului

Peisaje fantastice întâlnim în nordul satului, dincolo de dealul pe care este stabilită colonia de populaţie rromă, cu munţi ai căror versanţi bine împăduriţi sunt întrerupţi de multe canioane scurte şi adânci, create de bogata reţea hidrografică.

La baza versanţilor s-au format glacise puţin înclinate, unde găsim păşuni şi fâneţe, ideale pentru creţterea animalelor.
Lângă pasul Vălcele, aproximativ la hotarul comunei Vâlcele, cu comuna Ilieni se găseşte un glacis de eroziune cu toponimul Benedek Mezo unde găsim rezervaţia floristică de bulbuci, flori care în timpul înfloririi (aprilie-mai), “vopsesc” câmpia într-o mare galbenă, planta fiind ocrotită de lege. (continuarea în numărul viitor)

Microdefileul paraului Valcele

Prof. Karda Adam