Dacii în județul Covasna/ Art. prof. Moldovan George/ Revista școlii Anul I Numărul 2

Dacii în judeţul Covasna

Zona judeţului Covasna se remarcă în literatura de specialitate prin abundenţa şi varietatea descoperirilor arheologice din toate epocile istorice1. Zone de contact între civilizaţiile intra şi extracarpatice se întâlnesc aici, convieţuiesc şi se întrepătrund mai toate culturile preistorice existente de o parte şi de alta a munţilor. Brăzdaţi de ape şi de pasuri, relativ uşor de străbătut, Carpaţii de Curbură au facilitat mişcarea oamenilor sau uneori a comunităţilor dintr-o parte în alta a lor. Epoca dacică nu face excepţie. Căile bătătorite ale munţilor sunt străbătute de oieri, de drumeţi, de meşteri ambulanţi, de târgoveţi sau negustori, cu pasul, calare sau cu carul. Descoperirile arheologice (vase ceramice, unelte, arme, piese de podoabă, monede, obiecte de import greceşti şi romane etc.) sunt mărturia acestor mişcări, dar şi a unei economii autohtone prospere. Aceasta din urmă însemna firesc producţie şi consum dar şi circulaţie de mărfuri. Ca atare, nu întâmplător majoritatea aşezările de aici se întemeiază şi se dezvoltă de-a lungul marilor căi de comunicaţie.
Unul dintre drumuri făcea legătura între Depresiunea Târgu Secuiesc cu spaţiul extracarpatic prin zona Breţcu-Oituz-Valea Trotuşului.În Depresiunea Târgu Secuiesc,acest drum urma cursul Râului Negru,de-o parte şi de alta a sa. Pe partea dreaptă, traseul era supraveghet din munte de cetăţile de la Sânzieni-„Perko”,Valea Seacă-„Cece”şi Cernat-„Vârful Ascuţit”, toate poziţionate în aşa fel încât să poată comunica între ele dar şi să aibă o cât mai largă deschidere vizuală spre depresiune. Pe partea stângă,traseul era supravegheat de fortificaţiile montane de la Covasna-„Cetatea Zânelor”şi Boroşneul Mic-„Cetatea Bursucului”.
Cetăţile de la Covasna şi Valea Caşinului aveau sarcină dublă. Importanţa lor este dovedită şi de sistemul de fortificare extrem de solid. Poziţionate la întretăiere de drumuri ele supravegheau şi căile de acces spre depresiune, dar şi cele din interiorul acesteia.
Numărul mare de aşezări din judeţ a fost ,cu siguranţă influenţat de bogăţia de resurse naturale :lemn,minereuri(fier şi cupru),calcar etc..Un rol foarte important l-au jucat resursele de sare prezente in apropiere(Praid,Sovata,Sânpaul,Mărtiniş).
Ca urmare asistăm de la bun început la o comasare a aşezărilor în sectoare bogate în resurse naturale.Locurile au fost alese cu grijă,pe terasele superioare ale râurilor , astfel ele fiind ferite de pericolul inundaţilor.În aceste zone ocupaţiile erau diverse :cultivarea pământului,creşterea animalelor,olărit,pescuit,prelucrarea metalelor.
Importanţa economică şi politică a acestei regiuni este susţinută şi de numărul mare de fortificaţii prezente.Primele fortificaţii apar la sfârşitul sec.Iiî.Hr. şi sunt puse în legătură cu prezenţa resurselor ( minereu de fier,sare ) şi a drumurilor comerciale.
Aşa cum am aratat în paginile anterioare,locurile preferate de construcţie a fortificaţiilor au fost mameloanele,promontoriile,dealurile singuratice.Punctul slab al acestor fortificaţii l-a constituit lipsa surselor de apă permanente.
Cetăţile prezente pe teritoriul judeţului pot fi încadrate în următoarele categorii :
de tip promontoriu barat : Cernat - „Vârful Ascuţit” şi Sânzieni- „Perko”
de tip circular : Biborţeni,Valea Seacă,Covasna
Acestea au fost fortificate cu şanţ,val ,palisadă şi ziduri,folosindu-se materiale locale(lemn,piatră,lut sau pământ).În majoritatea cazurilor construcţiile au fost masive , presupunând un efort uriaş şi un timp îndelungat de realizare.
Datorită faptului că suprafaţa fortificată a cetăţilor este relativ mică,acestea au avut un rol predominant militar,fiind locuite de o garnizoană redusă şi comandantul acesteia.Construcţia lor este oarecum asemănătoare cu alte fortificaţii de pe teritoriul Daciei.Aşa cum reiese din săpăturile efectuate,unele dintre ele au fost ridicatepe vechi amplasamente şi fortificaţii din epoca bronzului sau prima vârstă a fierului.Elementul nou adus a fost zidul ,realizat din piatră neprelucrată sau prelucrată parţial,legată cu lut sau pamânt.
Majoritatea cetăţilor se încadrează cronologic în secolele Iî.Hr.-Id.Hr.Încadrarea exactă a lor este destul de dificilă datorită faptului că cercetările sunt încă în desfăşurare în unele cazuri sau,în altete cazuri,acestea s-au facut cu multi ani în urmă.Dacă începutul construcţiei ridică o serie de neclarităţi,şi sfârşitul existenţei lor ridica aceaşi problemă.Distrugerea sau părăsirea lor nu este suficient documentată.Fortificaţiile din această zonă au fost cucerite doar în decursul celui de-al doilea război daco-roman.
Cele mai importante detalii asupra modului şi nivelului de trai al dacilor din această zonă ni-l oferă locuinţele descoperite în cursul cercetărilor arheologice, în cetăţi sau în aşezări civile (deschise). Din statisticile cele mai recente rezultă că în aşezările modeste, rurale, situate în special pe terase joase, locuinţele sunt adâncite sau semiadâncite în sol, în timp ce în aşezările mari ele sunt numai de suprafaţă, cu temelii din piatră şi elevaţie din lemn. La cele din urmă, pe lângă caracteristicile terenului (stâncă) este evidentă tendinţa civică spre urbanism, construcţiile fiind dispuse pe terase create artificial, de cele mai multe ori cu impozante ziduri de susţinere. Împreună cu construcţiile elitelor de pe acropole, sau cu atelierele de producţie şi cu locurile destinate schimbului de mărfuri, ele nu sunt cu nimic inferioare marilor centre central­europene contemporane. În fortificaţiile propriu-zise însă, spaţiul era astfel organizat încât să asigure în primul rând instruirea militarilor.


(continuarea în numărul viitor)



Prof. Moldovan George