luni, 25 ianuarie 2010

ESTE GENIAL, ESTE EMINESCU! Proiect educţional-cultural coord, de Prof. Bălţătescu Camelia/ Revista şcolii Anul I Numărul 2

15.01.2010
ESTE GENIAL, ESTE EMINESCU!
Proiect de cultură şi educaţie


MOTTO: “Eminescu e întruparea literară a conştiinţei româneşti, una şi nedespărţită.”
Nicolae Iorga







Program
:

Luni - 11.01.2010 – Personalitatea lui Eminescu (cultură şi geniu poetic, afinităţi
spirituale, gândire, credinţă)

Marţi - 12.01.2010 – Opera eminesciană (poezia, modele cosmologice, teme, elemente
structurale, limbajul, romantismul creaţiei)

Miercuri - 13.01.2010 – Prieteni ( Ion Creangă, Veronica Micle)

Vineri - 15.01.2010 – Prezentare Power Point:
Mihai Eminescu - viaţa şi activitatea literară, cronologie,
aprecieri critice, galerie foto
Veronica Micle - biografie şi creaţie

- CONCURS - patru probe:

Proba scrisă, intrebări privind viaţa şi opera (itemi diverşi)
Proba orală, chestionar
Proba artistică, recitare
Proba practică, reconstituirea poeziei, prin ordonarea versurilor, recunoaşterea tilului şi autorului
Concurenţi: elevi din clasele a VII- a A (Coşcodar Ramona, Negoiţă Traian, Lepădat Cătălin, Racolţea Gabriel, Corboş Cătălin), a VII-a SM (Majlat Robert, Cotologea Ovidiu) şi a VI-a SM (Czinori Lujza).

Scopuri : - cultivarea interesului pentru literatura română clasică;
- sensibilizarea preocupărilor culturale faţă de opera lui Eminescu;
- consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor legate de viaţa şi personalitatea poetului;
- stimularea interesului pentru exploatarea textului liric eminescian;
- aprecierea evoluţiei individuale în condiţii de concurs.

Competenţe: - dovedirea înţelegerii unui text literar pornind de la cerinţe date;
- sesizarea valorii expresive a mesajului ;
- identificarea valorilor etice şi culturale dintr-un text;
- eprimarea impresiilor şi preferinţelor privind valoarea culturală a informaţiei;
- aplicarea principiilor active şi manifestarea comportamentului comunicativ adecvat;
- adaptarea la situaţia de comunicare şi de concurs.

Abilităţi vizate : - documentare şi informare;
- selectarea informaţiilor în vederea îndeplinirii sarcinilor;
- reproducerea informaţiilor în asociere cu anumite evenimente din viaţa poetului;
- aplicarea şi valorificarea cunoştinţelor asimilate, pe bază de chestionar, în relaţie cu subiectul selectat;
- evaluarea demersului individual.

Resurse umane: elevii claselor susmenţionate
- foto : Carmen Pănuţă
- jurizare : comisie formată din prof. Maria Bartha , Carmen Pănuţă, Camelia Bălţătescu
Invitaţi: prof. Karda Adam, Vlădăreanu Anca

Resurse materiale: suporturi tipărite: cărţi, broşuri, pliante, afişe, planşe, fotografii etc.
diplome,
fişe de concurs,
laptop, proiector, aparat foto.

Locul desfăşurării: cabinetul de limba română
cabinetul de limbi moderne

Sala de proiecţie : biblioteca
laboratorul de informatică

Evaluare pe parcursul derulării proiectului prin:
- metode de comunicare, chestionare, fişa de impresii;
- metode specifice: portofoliu,proiectul şi concursul.;
- recompensare: diplome acordate echipelor / individual.

Produse finale : Panou realizat din lucrările elevilor şi din alte materiale executate în cadrul activităţilor;

Portofoliu constând în mapele de concurs, textele poeziilor recitate, fotografii, desene, diplome etc.

Program organizat şi coordonat de

prof. Camelia Bălţătescu









Prezentarea









Proba practică













 Recitarea


















Jurizarea

Câştigătorii concursului







Panoul realizat în urma activității

Prof. Camelia Bălţătescu


duminică, 24 ianuarie 2010

Factorul terapeutic al apelor minerale din Vâlcele


Principala resursă în staţiune o constituie apele minerale carbogazoase bogate în săruri minerale
şi bioxid de carbon precum şi calciu, Mg,sodiu, fier având propietăţi radio-active ceea ce le situează în
rândul celor mai renumite ape minerale din ţară şi din străinătate.
Tratamentul se efectuează prin cura cu apa minerala din şi prin băi calde.
Apa minerală este indicată în gastrita cronica hiperacidă , maladie ulceroasă,dispepsie,gastro-intestinală,
colite cornice, dischineză biliară.
Cura complexă cu apa minerală , consum si băi este indicată în afecţiuni reumatice,afecţiuni ale
aparatului cardiovascular , afecţiuni ginecologice şi ale căilor urinare, afecţiuni ale tubului digestiv, a
căilor biliare si debilitate generală .
Calităţile curative deosebite eficiente ale staţiunii Vîlcele , facute cunoscute în limbile de mare
circulaţie europeană de către renumiţi medici şi chimişti au atras încă din secolul trecut personalităţi
de prim rang din Transilvania , Austro-Ungaria . Un mare ecou l-a avaut sesiunea Congresului medicilor
balneologi din anul 1875 cu participarea a numeroşi specialişti din Sud-Estul Europei .
Pentru ca aici au poposit numeroase capete încoronate : Principele Carol al Romaniei ,
Prinţul moştenitor Franz Iosif , care a inugurat izvorul ce-i poartă numele şi în prezent (1883).
Una dintre băile calde a fost numită ,,Baile Carol,, prinţul Serbiei Milos Obrenovici a edificat cocheta
bisericuţă ortodoxă în semn de recunoştiinţă pentru restabilirea sănătaţii sale.

Prof. Ing. Vlădăreanu Anca

Date despre parohia Vâlcele/ Art. preot Tamas Ioan/ Revista școlii Anul I Numărul 2

Date despre Parohia Vâlcele




Istoria bisericii româneşri din Vâlcele reprezintă un moment deosebit de interesant şi nu arare ori dramatic din istoria acestei obşti rurale din inima României. Prima biserică din Vâlcele a fost zidita în pădurea de brazi , pe un vârf de deal unde azi mai sunt doar resturi de zidire, de către hangiul grec (aromân) Anastasie Vulcu , un negustor din Braşov care probabil venea la Vâlcele des la tratament.
La 17 aprilie 1804 s-a aprobat de Consistoriu de la Sibiu ca preoţii din satele învecinate să slujească alternativ şi la Vâlcele. Biserica veche dateză din anul 1804.
Preoţii ce slujeau erau din Araci şi Hăghig. În anii 1841-1842 , voievodul sârb, Milos Obrenovici a vizitat satul Vâlcele , lucru amintit de istoricul Kovacs Istvan din Aita Mare, în scrisoarea sa din 6 august 1841. Prinţul sârb este ctitorul principal al bisericii ortodoxe, construită pe terenul donat de localnicul Beldi Albert .
Biserica nouă s-a ridicat pe terenul cumpărat de prinţul sârb Milos Obrenovici, care se vindecase în urma tratamentului făcut în staţiune şi are printre ctitori şi numeroşi boieri moldoveni şi munteni.




 Fotografie: www.ropedia.ro
Preot Ioan Tamaş

Dacii în județul Covasna/ Art. prof. Moldovan George/ Revista școlii Anul I Numărul 2

Dacii în judeţul Covasna


Zona judeţului Covasna se remarcă în literatura de specialitate prin abundenţa şi varietatea descoperirilor arheologice din toate epocile istorice1. Zone de contact între civilizaţiile intra şi extracarpatice se întâlnesc aici, convieţuiesc şi se întrepătrund mai toate culturile preistorice existente de o parte şi de alta a munţilor. Brăzdaţi de ape şi de pasuri, relativ uşor de străbătut, Carpaţii de Curbură au facilitat mişcarea oamenilor sau uneori a comunităţilor dintr-o parte în alta a lor. Epoca dacică nu face excepţie. Căile bătătorite ale munţilor sunt străbătute de oieri, de drumeţi, de meşteri ambulanţi, de târgoveţi sau negustori, cu pasul, calare sau cu carul. Descoperirile arheologice (vase ceramice, unelte, arme, piese de podoabă, monede, obiecte de import greceşti şi romane etc.) sunt mărturia acestor mişcări, dar şi a unei economii autohtone prospere. Aceasta din urmă însemna firesc producţie şi consum dar şi circulaţie de mărfuri. Ca atare, nu întâmplător majoritatea aşezările de aici se întemeiază şi se dezvoltă de-a lungul marilor căi de comunicaţie.
Unul dintre drumuri făcea legătura între Depresiunea Târgu Secuiesc cu spaţiul extracarpatic prin zona Breţcu-Oituz-Valea Trotuşului.În Depresiunea Târgu Secuiesc,acest drum urma cursul Râului Negru,de-o parte şi de alta a sa. Pe partea dreaptă, traseul era supraveghet din munte de cetăţile de la Sânzieni-„Perko”,Valea Seacă-„Cece”şi Cernat-„Vârful Ascuţit”, toate poziţionate în aşa fel încât să poată comunica între ele dar şi să aibă o cât mai largă deschidere vizuală spre depresiune. Pe partea stângă,traseul era supravegheat de fortificaţiile montane de la Covasna-„Cetatea Zânelor”şi Boroşneul Mic-„Cetatea Bursucului”.
Cetăţile de la Covasna şi Valea Caşinului aveau sarcină dublă. Importanţa lor este dovedită şi de sistemul de fortificare extrem de solid. Poziţionate la întretăiere de drumuri ele supravegheau şi căile de acces spre depresiune, dar şi cele din interiorul acesteia.
Numărul mare de aşezări din judeţ a fost ,cu siguranţă influenţat de bogăţia de resurse naturale :lemn,minereuri(fier şi cupru),calcar etc..Un rol foarte important l-au jucat resursele de sare prezente in apropiere(Praid,Sovata,Sânpaul,Mărtiniş).
Ca urmare asistăm de la bun început la o comasare a aşezărilor în sectoare bogate în resurse naturale.Locurile au fost alese cu grijă,pe terasele superioare ale râurilor , astfel ele fiind ferite de pericolul inundaţilor.În aceste zone ocupaţiile erau diverse :cultivarea pământului,creşterea animalelor,olărit,pescuit,prelucrarea metalelor.
Importanţa economică şi politică a acestei regiuni este susţinută şi de numărul mare de fortificaţii prezente.Primele fortificaţii apar la sfârşitul sec.Iiî.Hr. şi sunt puse în legătură cu prezenţa resurselor ( minereu de fier,sare ) şi a drumurilor comerciale.
Aşa cum am aratat în paginile anterioare,locurile preferate de construcţie a fortificaţiilor au fost mameloanele,promontoriile,dealurile singuratice.Punctul slab al acestor fortificaţii l-a constituit lipsa surselor de apă permanente.
Cetăţile prezente pe teritoriul judeţului pot fi încadrate în următoarele categorii :
de tip promontoriu barat : Cernat - „Vârful Ascuţit” şi Sânzieni- „Perko”
de tip circular : Biborţeni,Valea Seacă,Covasna
Acestea au fost fortificate cu şanţ,val ,palisadă şi ziduri,folosindu-se materiale locale(lemn,piatră,lut sau pământ).În majoritatea cazurilor construcţiile au fost masive , presupunând un efort uriaş şi un timp îndelungat de realizare.
Datorită faptului că suprafaţa fortificată a cetăţilor este relativ mică,acestea au avut un rol predominant militar,fiind locuite de o garnizoană redusă şi comandantul acesteia.Construcţia lor este oarecum asemănătoare cu alte fortificaţii de pe teritoriul Daciei.Aşa cum reiese din săpăturile efectuate,unele dintre ele au fost ridicatepe vechi amplasamente şi fortificaţii din epoca bronzului sau prima vârstă a fierului.Elementul nou adus a fost zidul ,realizat din piatră neprelucrată sau prelucrată parţial,legată cu lut sau pamânt.
Majoritatea cetăţilor se încadrează cronologic în secolele Iî.Hr.-Id.Hr.Încadrarea exactă a lor este destul de dificilă datorită faptului că cercetările sunt încă în desfăşurare în unele cazuri sau,în altete cazuri,acestea s-au facut cu multi ani în urmă.Dacă începutul construcţiei ridică o serie de neclarităţi,şi sfârşitul existenţei lor ridica aceaşi problemă.Distrugerea sau părăsirea lor nu este suficient documentată.Fortificaţiile din această zonă au fost cucerite doar în decursul celui de-al doilea război daco-roman.
Cele mai importante detalii asupra modului şi nivelului de trai al dacilor din această zonă ni-l oferă locuinţele descoperite în cursul cercetărilor arheologice, în cetăţi sau în aşezări civile (deschise). Din statisticile cele mai recente rezultă că în aşezările modeste, rurale, situate în special pe terase joase, locuinţele sunt adâncite sau semiadâncite în sol, în timp ce în aşezările mari ele sunt numai de suprafaţă, cu temelii din piatră şi elevaţie din lemn. La cele din urmă, pe lângă caracteristicile terenului (stâncă) este evidentă tendinţa civică spre urbanism, construcţiile fiind dispuse pe terase create artificial, de cele mai multe ori cu impozante ziduri de susţinere. Împreună cu construcţiile elitelor de pe acropole, sau cu atelierele de producţie şi cu locurile destinate schimbului de mărfuri, ele nu sunt cu nimic inferioare marilor centre central­europene contemporane. În fortificaţiile propriu-zise însă, spaţiul era astfel organizat încât să asigure în primul rând instruirea militarilor.


(continuarea în numărul viitor)



Prof. Moldovan George

Impresii asupra mediului geografic din Vâlcele/ Art. prof. Karda Adam- Revista școlii/Anul I Numărul 2

Impresii asupra mediului geografic din Vâlcele


2oo3 este anul în care am ajuns, ca profesor de geografie la şcolile gimnaziale din comuna Vâlcele. Ca orice om, care este pasionat de natură, când am avut puţin timp liber am început să cutreier în lung şi în lat împrejurimile comunei, adică acele “drumuri”, pe care omul obişnuit de obicei le evită. Nu trebuia să treaca mult timp, să constat, că stau de faţă cu un adevărat laborator geomorfologic, floristic şi arheologic. Nu, nu am exagerat deloc la scrierea acestor enunţuri, pentru că orice om, fie şi puţin laic, dacă descoperă un pic natură din zona comunei, poate observa frumuseţea şi unicitatea “comorilor naturii”.
Comuna Vâlcele se compune din mai multe sate: Valcele, Araci, Ariuşd şi Hetea.

Satul Vâlcele este situat într-o microdepresiune, săpată de-a lungul erelor geologice de pârâul Vâlcele. Este o aşezare situată în inima Munţilor Baraolt, la altitudini cuprinse între 800- 900 m. Fiind situat în “aureola mofetică“ a Carpaţilor Orientali, principala comoară a satului, a fost şi este apa minerală carbo-fero-gazoasă. Apa minerală a marcat profund istoria şi dezvoltarea staţiunii încă de la înfiinţare, printe vizitatorii staţiunii se găseau nume sonore ale istoriei, ca arhiducele austriac Iosif, principele Serbiei Milos Obrenovici, istoricul român Nicolae Bălcescu, apoi Titu Maiorescu, George Bariţiu,
Ion Ghica şi mulţi alţii.
Lăsând la o parte istoria, din nefericire, în prezent nu este valorificat sau este valorificat într-o mică măsură, acest potenţial de nepreţuit ce îl reprezintă apa minerală. Chiar şi clădirile aparţinătoare staţiunii de agrement şi tratament sunt într-o stare deplorabilă.
Şi totuşi, este o plăcere când vine primăvara la Vălcele- eu încă n-am văzut comună mai verde ca aceasta, comparând suprafaţa spaţiului verde cu numărul locuitorilor, Vâlcele sta între locurile fruntaşe ale ţării. Chiar şi în incinta aşezării, de-a lungul drumului, găseşti spaţii verzi întinse în lung şi-n lat, printre gospodăriile oamenilor, de parcă am fi undeva în satele risipite ale moţilor din Apuseni. Rar vezi o aşezare în care pătrunde pădurea sălbatică cu molizi amestecate cu fag şi carpen, care conferă aerului o aromă inconfundabilă . Întru-un cuvânt, aerul pe care îl respiri aici este sănătate pură.
Vizitând satul, prin multe locuri putem observa “inversiunea de vegetaţie” fenomen frecvent întâlnit în depresiunile intramontane din Carpaţii Orientali , o consecinţă logică a inversiunii de temperatură. Adică, ca să fiu mai explicit, coniferele coboară la nivele de altitudini mai scăzute decât foioasele, ceea ce în mod normal se întâmplă invers; coniferele fiind mai rezistente la frig, urcă la înălţimile mai mari, unde temperaturile sunt mai scăzute, iar foioasele sunt adaptate la temperaturi mai ridicate, pe care le găsesc la altitudini mai joase. În timpul iernilor, în aşa-zisele perioade friguroase, gerul coboară în josul depresiunii, generând perioade lungi foarte reci, iar aerul mai cald, fiind mai uşor, se ridică pe versanţii munţilor. Aceasta este cauza pentru care găsim multe petece de molizi în zonele coborâte ale depresiunii (aşezare), şi păduri de fag şi carpen pe versanţii mai înalţi. Din cauza aşezării intramontane, temperaturile medii multianuale sunt mai mici cu 1/2 grade, faţă de celelalte sate din împrejurimi.




Valea pârâului Vâlcele văzut din Dealul Cucului


Peisaje fantastice întâlnim în nordul satului, dincolo de dealul pe care este stabilită colonia de populaţie rromă, cu munţi ai căror versanţi bine împăduriţi sunt întrerupţi de multe canioane scurte şi adânci, create de bogata reţea hidrografică.

La baza versanţilor s-au format glacise puţin înclinate, unde găsim păşuni şi fâneţe, ideale pentru creţterea animalelor.
Lângă pasul Vălcele, aproximativ la hotarul comunei Vâlcele, cu comuna Ilieni se găseşte un glacis de eroziune cu toponimul Benedek Mezo unde găsim rezervaţia floristică de bulbuci, flori care în timpul înfloririi (aprilie-mai), “vopsesc” câmpia într-o mare galbenă, planta fiind ocrotită de lege. (continuarea în numărul viitor)



Microdefileul paraului Valcele

Prof. Karda Adam

Locuri stranii Terra/ Art. prof. Gagyi Iosif/ Revista școlii- Anul I Numărul 2




Locuri stranii pe Terra
Pe Terra există anumite locuri atât de neobişnuite, atât de “ciudate” care frapează prin unicitatea lor, încât par desprinse din altă lume.
Revista noastră vă va prezenta în fiecare număr un astfel de loc, pentru a descoperi magia Planetei Albastre.



  1. INSULA SOCOTRA, OCEANUL INDIAN

Această insulă redefineşte noţiunea de spectaculos în ceea ce priveşte peisajele Terrei. Cei care îi descoperă teritoriul, oricât de pragmatici ar fi, vor fi tentaţi la un moment dat să creadă că sunt victimele unei teorii a conspiraţiei care implică transportul lor pe o altă planetă. Aceasta deoarece nimic de aici nu seamană cu clasicele peisaje pe care adorăm să le fotografiem în timpul vacanţelor noastre obişnuite.
Ea se află localizată lângă coastele estice ale Asiei:


Socotra face parte dintr-un grup de patru insule, izolate din punct de vedere geografic de continentul african acum şase milioane de ani. Despărţirea de continentul-mamă a făcut posibilă în aceste oaze prezervarea unor exemplare ale faunei şi florei dispărute din alte zone ale planetei.



 



 




Prof. Gagyi Palffy Iosif



  Sursa: www.cuckybreakingnews.blogspot.com, www. Odee.com






Evaluarea elevilor în unitățile școlare/ Art. prof. Blănaru Mihaela-Revista școlii Anul I Numărul 2

EVALUAREA ELEVILOR ÎN UNITĂŢILE ŞCOLARE


Prof.BLĂNARU MIHAELA


Verificarea scrisă apelează la anumite suporturi scrise, concretizate în lucrări de control sau teze. Elevii au şansa să-şi prezinte achiziţiile educaţiei fără intervenţia profesorului, în absenţa unui contact direct cu acesta. Anonimatul lucrării, uşor de realizat, îngăduie o diminuare a subiectivităţii profesorului. Avantajul constă şi în posibilitatea verificării unui număr relativ mare de elevi într-un interval de timp determinat, raportarea rezultatelor la un criteriu unic de validare, constituit din conţinutul lucrării scrise, avantajarea unor elevi timizi sau care se exprimă defectuos pe cale orală etc. Verificarea scrisă implică un feed-back mai slab, în sensul că unele erori sau neimplicări nu pot fi eliminate operativ prin intervenţia profesorului.
Testele pedagogice sînt utilizate în procesul de instruire pentru a măsura progresele sau dificultăţile din activitatea de învăţare. Obiectivele testelor pedagogice vizează măsurarea cunoştinţelor şi a capacităţilor fundamentale proiectate în cadrul programelor şcolare. Această acţiune presupune implicit aprecierea gradului de înţelegere, aplicare, analiză şi sinteză a informaţiei dobîndite într-o anumită perioadă de timp, de obicei, determinată, într-un domeniu al cunoaşterii generale, de profil, de specialitate.
Interpretarea testelor pedagogice ca teste de cunoştinţe angajează o anumită concepţie de elaborare a probelor pentru a elucida în mod expres “fie un pronostic al reuşitei, fie un inventar al situaţiei sau al achiziţiei, fie un diagnostic, localizînd o dificultate şi, eventual, indicînd sursa”. În această accepţie testele pedagogice pot fi definite ca teste de prognoză, teste de achiziţii, teste de diagnoză, aplicabile în calitate de teste de cunoştinţe instrumentale sau de teste de cunoştinţe profesionale.
TIPURI DE TESTE
de cunoştinţe -măsoară un anumit conţinut deja parcurs, vizînd cunoştinţele, priceperile, deprinderile şi abilităţile referitoare la acel conţinut.
de capacităţi -au în vedere aptitudinile generale şi specifice ale elevului, indiferent dacă anumite conţinuturi au fost sau nu parcurse.
criteriale –presupun aprecierea rezultatelor elevului în raport cu criteriile de performanţă stabilite anterior.
normative –rezultatele elevului sînt evaluate în raport cu cele ale unui grup de referinţă.
formative –urmăresc periodic progresul şcolar şi oferă feed-back-ul necesar profesorului.
sumative –sînt administrate la sfîrşitul unei perioade lungi de instruire: trimestru, an şcolar, ciclu de învăţămînt.
punctuale –conţin itemi care se referă la un aspect izolat al conţinutului destinat cunoaşterii.
integrative –formate dintr-un număr mai mic de itemi, dar care – fiecare în parte – estimează mai multe cunoştinţe, priceperi şi capacităţi.
obiective –presupun o notare obiectivă a elevilor .
subiective –au un grad inferior de fidelitate a notării.
iniţiale –nivelul performanţelor este evaluat înaintea unui program de instruire.
finale -nivelul este măsurat la încheierea programului de instruire.
standardizate -itemii testelor au calităţi tehnice superioare;

(continuarea în numărul viitor)

Prof. Blănaru Mihaela

O dieta echilibrata? De ce?/ Art. prof. Andrei Ionela-Revista scolii Anul I Numărul 2



O dietă echilibrată? De ce?


Te tenteaza cam mult mâncarea de la fast food? Dieta este hobby-ul tău sau cel mai bun prieten? Dacă mănânci sănătos ai o mulţime de beneficii-de la a încăpea într-o pereche de blugi strâmţi până la a fi capabil să alergi după autobuz fără să ajungi după aceea la urgenţe.
O dietă sănătoasă, cu puţine grăsimi şi zahăr şi bogată în fructe şi legume, joacă un rol important în reducerea unor riscuri serioase pentru sănătate cum ar fi obezitatea, diabetul şi bolile cardiovasculare.Mâncarea sănătoasă este benefică şi pentru păr, piele şi unghii!


UE a lansat Programul European “ Laptele în şcoli” pentru a-încuraja pe tineri să bea mai mult lapte. Şcolile din Uniunea Europeană pot primi subvenţii pentru o gamă largă de produse lactate, inclusi amestecuri exotice de lapte şi suc de fructe! Pentru mai multe detalii, puteţi verifica pe site-ul http://drinkitup.europa.eu.


Sugestii pentru un stil de viaţă mai sănătos



  • Nu sări peste micul dejun


  • Mănâncă multe fructe şi legume-cel puţin 400 de grame zilnic


  • Bea multa apă


  • Redu grăsimile saturate şi zahărul


  • Fă exerciţii fizice cel puţin 60 de minute zilnic


  • Dacă nu îţi place să faci sport, poţi să mergi la şcoală pe jos sau cu bicicleta în loc să iei autobuzul sau poţi folosi scările în locul liftului.




Cercetări recente sugerează că laptele degresat este mai eficient pentru hidratare după ce ai făcut exerciţii fizice decât băuturile răcoritoare pretenţioase care se găsesc pe piaţă.


Cum te pot ajuta produsele lactate?

Ei bine, pentru început, brânza şi iaurtul sunt componente ale unei diete echilibrate şi o sursă valoroasă de proteine şi vitamine: A, B12 şi D. Lactatele sunt şi o sursă foarte bună de calciu care te ajută să ai oase puternice. În plus, dacă iţi faci griji în legatură cu greutatea ta, poţi opta pentru un lapte semi-degresat şi iaurturi cu puţine grăsimi.


Etichetarea produselor şi alergiile


Aproximativ 2% dintre adulţi şi 5% dintre copii suferă de o formă de alergie la produse alimentare. Unele alergii severe pot provoca moartea. Printre cele mai întâlnite ingrediente care pot provoca alergii se numără:

  • Cerealele care conţin gluten


  • Crustaceele şi moluştele


  • Ouăle


  • Peştele


  • Arahidele


  • Diverse tipuri de alune


  • Seminţele de susan


  • Boabele de soia


  • Laptele


  • Ţelina


  • Muştarul



Ce înseamnă etichetare MG?


În UE, dacă un aliment conţine, sau constă în organisme modificate genetic ( OMG ), sau conţine ingrediente obţinute din astfel de organisme, acest lucru trebuie menţionat pe etichetă. După regulile UE, produse ca făina , uleiul şi siropurile cu glucoza trebuie să fie etichetate MG dacă provin dintr-o sursă modificată genetic. Însă, produse precum carnea, laptele şi ouăle care provin de la animale care au primit hrană modificată genetic nu trebuie sa fie etichetate.







"Piramida alimentelor"







Afisul  "Eticheta"


Panourile realizate de elevii clasei a VII-a A, prof. Bălțătescu Camelia


Prof. Andrei Ionela

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Eminescu prin ochi de copil- Vâlcele 15.01.2010/ Art. prof. Ungureanu Gabriela / Revista scolii Anul I Numarul 2

Eminescu prin ochi de copil

Valcele 15.01.2010























Câştigătoarele concursului, elevele clasei a VIII-a, Nicoleta Lupu şi  Noemi Chiriac

Sărbătorile iernii /prof. Carmen Pănuță Revista şcolii Anul I Numărul 2


SARBATORILE IERNII


Pentru a întâmpina sărbătorile de iarnă, şcoala noastră a organizat de-a lungul unei săptămâni întregi , 7.12-11.12 activităţi diverse, menite să compenseze faptul că s-au desfăşurat mai devreme decât de obicei şi să trezească spiritul festiv. Au avut loc proiecţii de film cu temele Crăciun-iarnă, în care s-au prezentat obiceiuri specifice, s-a evidenţiat esenţa acestei sărbători prin morala descoperită; s-a organizat un mic recital de poezii şi colinde şi o serbare, unde am avut brad împodobit, prezentare a obiceiurilor de iarnă la români şi o vizită din partea lui Moş Crăciun în persoană. Totul a fost într-un ritm foarte alert.
Activităţile au fost organizate de Comisia Metodica „Limbă şi comunicare”, catedrele de limba şi literatura română şi limba engleză, cu profesorii: Moldovan George, Andrei Ionela, Bălţătescu Camelia, Pănuţă Carmen, Popovici Ottilia, Deregus Ildiko şi invitaţii: Prof. Karda Adam, Bartha Maria, Dullo Terezia, Dullo Szillard., după cum se poate observa în fotografii. Au participat clasele ciclului gimnazial şi clasele a III-a A şi a III-a B.
Manifestările s-au desfăşurat după un program, integrând, alternând cu proiectul „Literatură şi film”, proiect iniţiat cu „Amintiri din copilărie”/ „D-l Goe”, în care am reuşit să comparăm viziunea proprie, rezultată în urma lecturii, cu cea a regizorului şi a continuat acum, în cadrul sărbătorilor de iarnă, cu povestea clasică a lui Charles Dickens, „Colind de Crăciun”. Programul îl prezentăm mai jos:




Marţi, 8.12.2009
1.Proiect „Literatură şi film” cu tema iernii :
- prezentarea scriitorului Charles Dickens; viaţa, actele caritabile, opera, marile tipologii create, turneele sale, fotografii inedite,inclusiv ilustraţiile ediţiei princeps a operei „Colind de Crăciun”, apărute sub îngrijirea autorului.
-vizionarea filmului de desene animate „Colind de Crăciun”. Elevii au fost rugaţi să citească povestea scrisă de Charles Dickens, discutându-se în timpul prezentării autorului şi despre text. În timpul proiecţiei elevii au fost rugaţi să sesizeze detaliile şi să reţină atât diferenţele între text şi film, cât şi cele dintre modul în care îşi închipuiau povestea, personajele şi cel în care a fost transpusă.










































2. Vizionarea filmului de desene animate „Mickey’s Once Upon a Christmas”- „Dorinţă de Crăciun”, în traducere liberă. Filmul prezintă trei poveşti, avându-i ca protagonişti pe Donald, Goofy şi Mickey, personaje potrivite pentru vârsta lor. Fiecare poveste are o morală asemănătoare: farmecul Crăciunului este unic, sărbătoarea aceasta înseamnă mai mult decât nişte obiecte pe care le poţi lua din magazin, Moş Crăciun există pentru cei ce cred în el.













































Joi, 10.12.2009



Vizionarea filmului artistic „Alvin and the Chipmunks”- prezentarea poveştii veveriţelor cântăreţe şi aventura acestora, alături de prietenul lor Dave, în preajma Crăciunului. Morala este în concordanţă cu cea enunţată anterior: prietenie, importanţa familiei, mai presus de orice obiect.
În paralel, s-au urmărit elementele ce ţin de tradiţia Crăciunului, cutume specifice ţării de provenienţă a filmului, în raport cu cele autohtone- explicarea acestora. De asemenea, s-a urmărit îmbogăţirea cunoştinţelor de limba engleză, dar şi ortografia limbii române prin subtitrare.

























































Vineri, 11.12.2009


1.Prezentare cu ajutorul proiectorului a obiceiurilor de iarnă la români, originea numelui „Crăciun” şi a sărbătorii, simboluri şi legenda lui Crăciun. Pe parcursul acesteia, copiii au fost întrebaţi despre cutumele din zona lor şi despre simbolistica anumitor gesturi, ritualuri. Copiii au participat activ, răspunzând la întrebări sau cântând părţi din colindele menţionate.
2. Serbarea propriu-zisă: împodobirea bradului, sosirea lui Moş Crăciun, cadourile, colindele cântate de copii.
3.Vizionarea clasicului film de desene animate: „Dr. Seuss’ How the Grinch Stole Christmas”- Cum a furat Grinch-ul Crăciunul: această sărbătoare poate schimba pe oricine, şi oricine poate deveni mai bun de Crăciun.




















































































































Prof. Carmen Pănuţă






DISCRIMINAREA
STUDIU DE CAZ



Discriminarea, este considerată a fi, conform lucrărilor de specialitate intoleranţa la diversitate şi se referă mai ales la diferenţele care nedreptăţesc, etichetează şi marginalizează, chiar exclud pe unii oameni / copii în favoarea altora, conturând diverse demarcaţii între grupuri. Aceasta începe când „ aceste linii nu se mulţumesc să separe grupurile , ci lasă să se creadă că un anume grup, este mai bun , sau mai rău decât altul pe motive de rasă, culoare, sex, limbă, religie, origine naţională sau socială”.
Zilnic copiii văd relaţia dintre cauză şi efect în jurul lor. Această lecţie poate fi cu uşurinţă accentuată , acordând atenţie interacţunilor zilnice din clasă. Reamintim elevilor principiul cauzei şi efectului ori de câte ori avem ocazia , mai ales în situaţiile conflictuale în care copiii au tendinţa să nu observe cum propriul comportament îi afectează pe ceilalţi.
La clasă se poate demonstra discriminarea printr-un joc de rol cu elevii clasei, condus de învăţător , mai ales că acesta îşi cunoaşte elevii, pentru a măsura capacitatea lor de toleranţă , pentru a-i face să înţeleagă că fiecare dintre noi are ceva unic şi de a-i face să recunoască efectele etichetărilor asupra relaţiilor.
Ca demonstraţie se propun două jocuri:

Jocul pietrelor: elevilor li se oferă câte o piatră, aceştia trebuie să îşi facă un prieten,
să-l cunoască, să-i construiască povestea vieţii. Se strâng pietrele şi se amestecă, apoi copiii trebuie să-şi caute „prietenul” ( copiii vor reuşi fără efort să să îţi găsească piatra).
Concluzia la care ajungem este că, la prima vedere, toţi oamenii se aseamănă, dar, odată ce ajungi să îi cunoşti, le vei descoperi unicitatea şi istoria lor ca entitate: când ajungi să cunoşti pe cineva, treci peste barierele construite de stereotipuri şi prejudecăţi.

















Elevii clasei a III-a A dezbat tema propusă





Vlăduţ îşi îngrijeşte prietenul



















Vânătoarea de oameni : acest joc îşi propune să îi facă pe copii să înţeleagă că fiecare dintre noi are ceva unic. Se familiarizează elevii cu activitatea din acea zi şi anume că vor porni într-o expediţie de “vânatoare deoameni”, pentru a afla cât mai multe despre colegii lor. Se explică copiilor că o parte din activitate constă în faptul că ei observă şi ascultă, dar nu vorbesc. Se prezintă elevilor planşa Vânătoarea de oameni şi citim primele patru afirmaţii de pe orizontală. Fără să vorbească , copiii se ridică si se plimbă prin clasă , observându-şi colegii şi descoperindu-i pe aceia care au caracteristicile descrise de cele patru afirmaţii. Se citesc următoarele patru afirmaţii de data aceasta cerând elevilor să ridice mâna dacă descrierea li se potriveşte. Citim ultimele afirmaţii. Completarea rubricilor se face doar după ce elevii împărtăşesc informaţii despre ei înşişi .
Conluziile pe care le tragem împreună cu elevii se referă la faptul că că fiecare este unic şi că, deşi sunt multe lucruri pe care le avem în comun cu alţi oameni , există şi lucruri prin care ne deosebim de aceştia. Trebuie să înţeleagă că a fi diferit nu ne face mai buni sau mai răi, ci doar unici.
















Planşa de lucru „Vânătoare de oameni”
















Afişul „Sub soare suntem toţi egali”





Colectivul firmei Sanco Grup SRL, București a oferit cadouri cu ocazia Crăciunului, constând în rechizite și dulciuri elevilor clasei a III-a A. Aceștia au realizat, în semn de recunoștință, câteva desene ce au fost expuse ulterior la sediul firmei.





Elevii clasei a III-a A, lucrând la planșele pe care le-au trimis celor care au trimis cadourile





Elevii clasei a III-a A mulțumesc firmei Sanco Grup




Înv. Popovici Ottilia