Săptămâna lecturii în Școala ”Romulus Cioflec”/ Art. prof. Carmen Pănuță-Revista școlii Numărul 5

Săptămâna lecturii în școala noastră/Ziua Internațională a Cărții pentru copii și Tineret- 2 aprilie


Data de naștere a scriitorului Hans Christian Andersen, 2 aprilie marchează încă din 1967, Ziua Internațională a Cărții pentru Copii și Tineret; iar 23 aprilie se sărbătorește - Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor. Astfel încât, luna aceasta a fost dedicată cărții, lecturii, autorilor prin programul și activitățile pe care le prezentăm în continuare.

Programul s-a desfășurat în perioada 12-23 aprilie, la orele de limba română sau la prezentări în care au fost implicate mai multe clase. Catedra de limba română a coordonat acest eveniment, alături de alți profesori: Andrei Ionela, Popovici Ottilia, Deregus Ildiko, colaborare ce s-a întins de-a lungul anului școlar prin proiectul ”Literatură și film”. Acesta, a anticipat Săptămâna lecturii, având același scop final: atragerea către lectură, prezentarea de modele, comparația, alt mod de a afla informații. Cu ocazia acestor Zile ale cărții, am adăugat un nou modul în Literatură și film, avându-l ca protagonist pe cine altul decât pe Andersen și minunatele sale povești, traduse în peste 150 de limbi și ecranizate sub diverse forme în permanență.
Au participat elevii claselor a V-a A, a V-a B, a VI-a A, a VI-a B, a VII-a A, a VIII-a A, a III-a A, I-IV SM, V-VII SM.

PROGRAM ACTIVITĂȚI

Tipul activităților

• Modalități de atragere a elevilor spre lectură- exemple de bună practică, activități metodice în rândul elevilor, chestionare de lectură, grile de evaluare.

1)Proiect Literatură și film, inițiat în școală în luna decembrie- reprezintă în sine o invitație la lectură și posibilitatea de a compara viziunea proprie în urma lecturii cu cea a regizorului, în urma vizionării filmului. Proiectul cuprinde:
-Amintiri din copilărie/D-l. Goe...-textele lui Ion Creangă și I.L. Caragiale vs. filmul Elisabetei Bostan(1964) și fragmente dintr-o piesa de teatru după textul lui Caragiale realizată într-o școală;
-Colind de Crăciun- Charles Dickens vs. adaptarea studiourilor Disney a acestui text;
-Bubico-I. L. Caragiale vs. sceneta lui Grigore Vasiliu Birlic.
-Soldatul de plumb- H. C. Andersen vs. animația produsă de Egmont Imagination. Citirea poveștii, prezentarea chestionarelor și a fișelor de lectură, vizionarea filmului animat.

2)Asemănarea culturală între popoare diferite prin intermediul textelor (folclorice): Prâslea-cel-Voinic și merle de aur/ Merele tinereții și apa vie-basm rusesc.

3)Prezentare Powerpoint cu diverse ipostaze ale cărții, conținând citate despre lectură aparținând unor personalități.
4)Prezentare Hans Christian Andersen- și cele mai cunoscute povești ale sale, însoțite de imagini: Fetița cu chibrituri, Crăiasa Zăpezii, Prințesa și bobul de mazăre, Rățușca cea urâtă etc.

5)Prezentarea de către profesorii participanți a cărții preferate din copilărie, adolescență etc.
Minunata călătorie a lui Nils Holgerson prin Suedia-Selma Lagerlof- prof. Pănuță
Pași către lectură-prof. Bălțătescu
-prezentare a cărții și a autorului, imagini ilustrative, modul în care a fost influențat, aspecte ale lecturii, relectura, lectura din ipostaza copilului și a adultului, de ce citim?

6)Chestionare/fișe de evaluare a lecturii, diplome.

Prezentare H.C. Andersen

Literatură și film- Soldatul de plumb

Prof. Carmen Pănuță

Şcoala cu clasele I-VIII Romulus Cioflec

Araci

Limba şi literatura română

Paşi către lectură




Opinii: Lectura este, pentru omul modern, un viciu sau o osândă. Mircea Eliade
Lectura este o formă a fericirii paralele. Fernanado Savater


Lectura este o metodă didactică, de comunicare scrisă, care facilitează şi recomandă autoinstruirea, prin dobândirea unor tehnici intelectuale specifice. Aceste tehnici au rolul de a valorifica procedeul muncii cu cartea / manualul sau a altor suporturi scrise destinate învăţării.
Metoda lecturii îndeplineşte simultan şi succesiv funcţii multiple de informare şi documentare, de instruire, culturalizare şi educare constantă a persoanei, de informare, de stimulare a instruirii şi autoinstruirii: lectura se autorecomandă, în toate situaţiile, drept scop esenţial al activităţii şcolare.
Scopurile ei sunt, printre altele, cultivarea aptitudinilor si atitudinilor cognitive deschise; identificarea unor noi probleme şi a situaţiilor problemă; stimularea şi amplificarea / sporirea gustului pentru citit.
Lectura are sarcina dificilă de a concura sursele paralele de informare. Informaţiile pot fi obţinute fără efort prin Internet. Televiziunea este alternativa părinţilor preocupaţi de serviciu şi aspectele existenţiale. Dascălului îi rămâne/revine plăcuta responsabilitate de a activa resursele, delicate ale copilului, în aventura cititului.

Iniţierea copilului în arta lecturii are loc la prima răsfoire a unei cărţi.
Dăruindu-i o carte, chiar de colorat, îi facem şi prima recomandare către „lectură”. Acesta ar fi primul pas.
Lectura în familie: implicarea fraţilor, părinţilor…Încă un pas.
Elevul zilelor noastre este de părere că a citi este pierdere de timp. O copertă seducătoare / un titlu atrăgător / tema unui joc electronic pot atrage atenţia asupra lor. Un pas mic…
Explorarea librăriilor, bibliotecilor…. cea a şcolii. Un pas, desigur!
Vizionarea unui film poate genera curiozitatea de a citi „sursa” ecranizării. Alt pas.
Spiritul cărţii . Programe de lectură săptămânale. Tot un pas.
Ascultarea unor fragmente în format audio, în lectura autorului. Continuarea prin citirea integrală lucrării . Pas dublu. Etc.
Paşi finali: Recomandare indirectă, argumentare explicită, descrierea atractivă, atitudine persuasivă, tonul agreabil, caracterul neobligatoriu .
Concluzie: Este permis orice Pas care atenuează sau chiar anulează comportamentul antilectură - evident în societatea românească - şi care va conduce la crearea unui nou curent favorabil cititului.




Prof. Camelia Bălţătescu

Araci, Vâlcele, Hetea, Ariușd


Aşezări dacice din judeţul Covasna



Încă din neolitic, datorită vieţii sedentare, a cultivării pamântului şi realizării de rezerve de hrană, oamenii au simţit nevoia de apărare. Tot în această perioadă au aparut şi primele conflicte, astfel că locuitorii unor aşezări au fost nevoiţi să-şi construiască în jurul aşezării, şanţuri, valuri de pământ şi palisade. Pe parcursul mileniilor, acestea s-au perfecţonat ajungându-se în epoca bronzului şi prima epocă a fierului la adevărate cetăţi, cu rol strategico-militar, poziționate pe forme de relief înalte pentru o bună vizibilitate asupra teritoriului pe care-l supravegheau.

Construcţiile defensive din prima vârstă a fierului s-au realizat de multe ori pe vechile fortificaţii din epocile anterioare însă, elementele acestora sunt mult mai bine puse în valoare, aduse o serie de noutăţi( valul conţine uneori piatră).

Fortificaţiile dacice construite dupa secolul II î.Hr, folosesc elementele tradiţionale (val, palisadă, şanţ) dar şi altele noi, zidul. Între acestea şi cele din prima vârstă a fierului există pe lângă asemănări şi o serie de diferenţe: mărime, elemente de fortificare noi, funcţionalitate. Astfel, în comparaţie cu fortificaţiile hallstattiene, cetăţile şi fortificaţiile dacilor sunt mult mai mici, având rol diferit din punct de vedere strategic. În timp ce interesele strategice ale primei vârste e fierului se limitau la teritorii restrânse, de ordin tribal, în epoca dacică, după unificarea politică şi formarea statului, se va impune o strategie de ansamblu, subordonată intereselor politice şi de apărare a statului. Trebuiau apărate atât zonele importante din punct de vedere politic, religios, economic, cât şi pasurile şi trecătorile ce făceau legătura teritoriilor situate de-o parte şi de alta a Carpaţilor. Datorită acestor lucruri în Dacia a fost creat un sistem defensiv unic în Europa acelei perioade.

În lucrarea de faţa voi încerca să fac o prezentare a aşezărilor fortificate din judeţul Covasna, luând în considerare clasificarea acestora realizată de I.Glodariu precum şi integrarea acestora în sistemul defensiv al statului dac. O parte a aşezărilor şi cetăţilor luate în discuţie sunt doar presupuse, identificarea lor facându-se doar în urma cercetărilor de suprafaţă (Comolău, Olteni). În altele s-au realizat doar câteva sondaje pe platou, fara să se cerceteze şi elementele de fortificaţie (Bixad, Boroşneul Mic, Olteni, Valea Crişului). Unele aşezări au fost cercetate parţial, inclusiv elementele de fortificaţie (Biborţeni, Cernat, Valea Seacă). În următoarele pagini ne vom referi la principalele așezări fortificate şi cetăţi dacice din judeţul Covasna, având în vedere diferite aspecte precum amplasarea lor, funcționalitate, materiale folosite la înălţarea zidului, rol strategic şi cronologie.


Prof. Moldovan George